Mai mulţi tineri, din diferite zone ale Marii Britanii, absolvenţi ai unor şcoli de calităţi şi calibre la fel de diferite, vin cu tot atâtea poveşti de viaţă şi caractere să-şi facă serviciul militar, să se lase aduşi la un numitor comun cazon. Imaginea armatei britanice este departe de aceea a unei maşini de război, iar autorul deghizat în personaj narator îşi aminteşte episoadele vieţii de soldat cu acea tipică nostalgie care are darul de a transforma experienţele trumatizante în anecdote picante pentru oricine a trecut prin armată. Deşi organizarea serviciului militar britanic este alta decât a celui românesc, cititorul va recunoaşte limbajul şi manierele de o suculentă grosolănie cazonă în care abundă romanul lui David Lodge.
„Nu există carte în care armata să fi fost mai bine surprinsă!” (The Times Literary Supplement)
„În Răcane, nu ţi-e bine!, ororile vieţii cazone alunecă rapid înspre farsele cele mai amuzante.” (Spectator)
„Nu există carte în care armata să fi fost mai bine surprinsă!” (The Times Literary Supplement)
„În Răcane, nu ţi-e bine!, ororile vieţii cazone alunecă rapid înspre farsele cele mai amuzante.” (Spectator)