Aparenta naturalete a vietii

„Cand am scris, cu zece ani in urma, despre arta scalparii, entuziasmat la randul meu de forta si de autenticitatea impresionanta pe care le emanau acea carte (care era, de fapt, un lung poem despre singuratate, boala, claustrare si deziluzie), nu aveam cum sa stiu ca lui Khasis ii va lua un deceniu pana sa revina cu o carte la fel de buna si de elocventa pentru talentul lui extraordinar, si cu atat mai putin m-as fi gandit, atunci, ca voi fi tocmai eu editorul acesteia. Sunt cateva cazuri cu totul speciale in poezia romaneasca recenta, de admirabili poeti ai unei singure carti — in anii ‘90 a fost Constantin Acosmei, cu Jucaria mortului, iar la inceputul secolului Ruxandra Novac, inca de atunci cu o clasa peste aproape toti debutantii perioadei, a carei revenire dupa ecograffiti se lasa asteptata. Khasis parea sa fie un autor din aceeasi familie (al carei celebru precursor este, fireste, Ion Barbu), a poetilor unei singure carti excelente, insa aparenta naturalete a vietii e un volum puternic si tulburator ce confirma comentariile admirative ale atator poeti si critici de prima mana, si il impune in fine, la 40 de ani, ca pe unul dintre cei mai buni poeti — nu doar ai generatiei noastre, ci din intreaga literatura romana de azi.” (Claudiu Komartin)