Arhetipurile şi inconştientul colectiv (Opere complete, vol. 9/1)
La inceput, conceptul de inconstient s-a marginit la desemnarea continuturilor refulate sau uitate. Pentru Freud, inconstientul, desi apare deja – cel putin metaforic – ca subiect activ, nu este in esenta nimic altceva decat sediul acestor continuturi uitate si refulate si are doar datorita acestui fapt o importanta practica. Prin urmare, conform acestei viziuni, inconstientul are o natura exclusiv personala, desi pe de alta parte chiar Freud a sesizat ca modul de gandire al inconstientului este arhaico-mitologic.
Fara indoiala, un strat oarecum superficial al inconstientului este personal. Il numiminconstientul personal. Acesta se sprijina insa pe un strat mai adanc, care nu mai provine din experienta personala, ci este innascut. Stratul acesta mai adanc constituie asa-numitul inconstient colectiv. M-am oprit la expresia „colectiv" intrucat acest inconstient nu este individual, ci universal, adica, in opozitie cu psihismul individual, cuprinde cum grano salis continuturi si comportamente care sunt aceleasi la toti indivizii, indiferent de locul nasterii. Acelasi la toti oamenii, el formeaza baza psihica de natura suprapersonala, prezenta in fiecare. (C.J. Jung)
Prezenta editie a volumului intitulat Arhetipurile si inconstientul colectiv, aparut initial ca volumul intai al seriei deOpere complete, revine la numerotarea editiei originale, respectiv 9/1. Cele doua editii sunt identice in ce priveste continutul.
Aidoma oricarui arhetip, si cel al mamei are o varietate aproape nelimitata de aspecte. Mentionez numai cateva forme mai tipice: mama si bunica personala; mama vitrega si mama soacra, orice femeie cu care exista o relatie, cum ar fi doica sau bona, o stramoasa indepartata si Femeia Alba, intr-un sens superior, figurat, zeita, in mod special Maica Domnului, fecioara (ca mama intinerita, de exemplu Demeter si Kore), Sophia (ca mama care e si iubita, eventual si tipul Cybele-Attis sau ca fiica [mama intinerita] care e si iubita; tinta dorintei de mantuire (paradis, imparatia Domnului, Ierusalimul ceresc); in sens mai larg Biserica, universitatea, orasul, tara, cerul, pamantul, padurea, marea si apele statatoare; materia, lumea de jos si luna; in sens mai restrans, ca lacas al nasterii si procrearii, ogorul, gradina, stanca, pestera, pomul, izvorul, fantana adanca, cristelnita, floarea ca recipient (trandafir si lotus); ca cerc magic (mandala ca padma) sau cornul abundentei; in sensul cel mai restrans uterul, orice forma gaurita (de pilda piulita); yoni; cuptorul, oala de gatit; ca animal, vaca, iepurele si, in general, animalele care ajuta.
Toate aceste simboluri pot sa aiba un sens pozitiv, favorabil sau unul negativ, nefast.
(C.J. Jung)
Cuvantul sanscrit mandala inseamna „cerc" in sens general. In domeniul practicilor religioase si in psihologie, el denumeste imagini circulare, care sunt desenate, pictate, modelate plastic sau dansate. Structuri plastice de acest fel gasim mai cu seama in budismul tibetan, iar ca figuri de dans, intalnim imagini circulare si in manastirile dervisilor. Ca fenomene psihologice, ele apar spontan in vise, in anumite stari conflictuale si in schizofrenii. Foarte frecvent contin o cuaternitate sau un multiplu de patru sub forma unei cruci sau stele sau a unui patrat, octogon etc. In alchimie, acest motiv apare sub forma dequadratura circuli. [...] „Cvadratura cercului" este unul dintre numeroasele motive arhetipale care stau la baza configurarii viselor si fantasmelor noastre. Dar se distinge mai ales prin aceea ca este unul dintre cele mai importante din punct de vedere functional. Il putem numi efectiv „arhetipul totalitatii".(C.J. Jung)
| Editura | Trei |
|---|---|
| ISBN | 978-973-707-942-8 |
| Traducător | Vasile Dem Zamfirescu Daniela Stefanescu |
| Număr de pagini | 512 |
| Formatul cărţii | 14x20.5 cm |
| Tip copertă | Brosata |
| Data apariției | 2014 |