Arhitecti in recluziune. Interviuri si documente

Interviuri cu arhitecții Alexandru Botez, Octavian Florescu, Emanoil Mihăilescu, Nicolae Rădulescu, Vintilă Săvulescu, Ioan Spătaru, Alexandru Tătaru, Nicolae Vasilescu

„Mai mult, pe Vlad Mitric-Ciupe curiozitatea l-a îndemnat să treacă de la scormonirea arhivelor la dialogul cu protagoniștii epocii, urmarea fiind cartea de față, în paginile căreia cititorul va găsi opt dialoguri cu tot atâția supraviețuitori ai închisorilor vremii. Ce-i definește e că toți au absolvit Arhitectura. Deși diferă în ton, cele opt dialoguri au același leitmotiv – viața în închisoare și traiul în România comunistă –, fiecare fiind un testimoniu făcut în cheie personală, când mai sec, când mai miezos, când mai rece, când mai patetic. Vlad Mitric-Ciupe e un interlocutor răbdător, ascultându-și preopinenții fără a le întrerupe perorația, dar totodată e un întrebător consecvent, aducându-i pe vorbitori la tema discuției, atunci când, furați de amintiri, se abat de la universul penitenciar sau de la climatul politic. În consecință, conversațiile sunt solidare grație unuia și aceluiași liant: redau gustul comunismului într-o dublă ipostază, carcerală și socială.” Sorin Lavric

„Sensul lucrării de față este unul fără echivoc. Alături de izvoarele arhivistice și menționările din lucrările memorialistice, apelul la istoria orală este metoda indispensabilă de analiză a temei propuse – destinul individual al arhitecților care au cunoscut forma cea mai dură a represiunii, respectiv detenția politică. Astfel, acest volum prezintă viziunea proprie și directă a celor opt arhitecți foști deținuți politic care mai erau în viață la nivelul anului 2012, cu regretul dispariției anterioare a tuturor celorlalți.” Vlad Mitric-Ciupe

„Afirmația a cunoaște pentru a nu se mai repeta niciodată poate părea astăzi o platitudine. Există și interogații similare lui qui prodest. Cu toate acestea, și în cazul celor opt interlocutori ai noștri, drama prin care au trecut transcende cauzalitatea strict istorică. Ne alăturăm și noi concluziei lui Sorin Lavric: există un sens în miezul celor mai macabre întâmplări. Invităm cititorul să-l descopere.” Vlad Mitric-Ciupe