Arta de a mânca puțin mai puțin

Suplețea e o comoară pe care o poți purta cu tine oriunde, cu toată ușurința, mai valoroasă decât orice diamant. O comoară de care te poți bucura în fiecare secundă, dacă ți-o dorești cu adevărat și o respecți cum se cuvine. Cu cât viața devine mai ușoară, cu atât capătă mai multă greutate.

Porțiile mici, secretul supleții • De ce regimurile de slăbire eșuează? • Cum să „ronțăi“ inteligent. Excesul ponderal, o suferință dublă • Cum să mănânci frumos ca să mănânci puțin • Mamezara, minunățiile culturii japoneze • Alimentația și anturajul • Ritualuri de frumusețe suplă • Mâncarea industrială și mâncarea gătită acasă • Provizii inteligente • Mai mult decât puțin și nici urmă de chin: voilà la joie de vivre!

Înainte de a începe să mănânce, o familie japoneză - sau un japonez care mănâncă singur acasă ori la restaurant - își împreunează întotdeauna mâinile, în semn de mulțumire pentru mâncarea pe care o are pe masă. Pentru japonezi, este un moment încărcat de sacralitate. Japonezii din Kyoto, cei mai tradiționaliști, mănâncă frugal: o supă cu miso, un bol cu orez și legume în saramură. Doar din când în când își oferă câte o ieșire la restaurant – dar neapărat la un restaurant de excepție. Pentru ei, să mănânci prea mult, la modul cotidian, e vulgar și deplasat. În Japonia, sănătatea și dieta sunt ridicate la rang de filozofie. Dintotdeauna, pentru un japonez, mai mult decât suplețea, și echilibrul și longevitatea decurg din hrană, iar armonia psiho-corporală e regină.

„M-am dorit întotdeauna să scap de câteva kilograme și am început să acord atenție greutății excedentare și motivelor care o hrănesc. Trăiesc de foarte mulți ani în Japonia, țara cu cel mai mic număr de obezi din lume, și sunt fascinată de ade­vărata artă cu care poporul japonez își cultivă suplețea. Așa a apărut acest Minçavi, care ne dezvăluie cum să mâncăm mai puțin, mai sănătos, mai rafinat și cu mai multă plăcere. Pe scurt, cum să ne dobândim suplețea, și, mai ales, cum să o păstrăm.“

DOMINIQUE LOREAU