Asasinul din Tokio. Jocurile caintei

– Vrei taxi? a repetat el.

A ridicat brațul drept [...].

Am pașit spre el, ca și cum aș fi intenționat sa-i trec prin dreapta. Mi-a zambit, un zambet care ar fi trebuit sa fie prietenos, dar care pentru mine era cel puțin pe jumatate de pradator.

Am zambit la randul meu, intr-o expresie de felul „Ești draguț sa ma ajuți, fiindca sunt complet pierdut pe-aici”. Thailandezul a aprobat din cap, liniștit ca va fi simplu.

Dar n-avea sa fie simplu. N-avea sa fie deloc simplu.

Cu o clipa inainte de a ajunge in dreptul lui, i-am inhațat brusc incheietura dreapta cu mana mea stanga și i-am smucit brațul spre dreapta mea, prinzandu-i tricepsul și tragandu-l cu totul pe langa mine. [...]

Am intins mana stanga in jurul taliei lui și i-am prins incheietura dreapta. L-am strans apoi violent, tragandu-l spre mine și a icnit, cand o parte din aer i-a parasit brusc plamanii. Acum amandoi eram cu fețele spre bar.