Asasinul timid

Asasinul timid este un roman care evocă perioada tranziţiei spaniole de la dictatură la democraţie, pornind de la episodul întunecat al morţii Sandrei Mozarovski, o actriţă din epoca filmelor eliberate de cenzura franchistă. Fiica unui diplomat rus scăpat din lagărul comunist, Sandra se bucură de un succes rapid graţie uşurinţei cu care îşi dezvăluie corpul în filme cu subiecte facile, ajungînd însă şi la presupuse relaţii amoroase cu însuşi regele Spaniei, despre ale cărui aventuri extraconjugale presa vorbeşte atît de mult, menţionînd de fiecare dată şi numele Sandrei Mozarovski. Misterul morţii ei la numai optsprezece ani (accident, sinucidere sau crimă?) este unul din firele narative ale cărţii, care îi serveşte autoarei ca fundal pentru rememorarea propriilor experienţe dramatice din aceeaşi perioadă, cînd exuberanţa descoperirii libertăţii o aduce şi pe ea în pragul unui sfîrşit tragic. Salvarea vine de la mama sa, cu care autoarea avusese întotdeauna o relaţie complicată, dar şi graţie descoperirii scrisului ca mod de supravieţuire şi a posibilităţii de a se întîlni, în lumea ficţiunii, cu trei personaje insolite: Camus, Wittgenstein şi Pavese.

„Clara Usón realizează un autoportret plin de sinceritate. Dar în acelaşi timp, această istorie intrafamilială a Spaniei ce trece de la regimul lui Franco la tranziţia spre democraţie, cu o mamă detestată şi o fiică autodistructivă, repovesteşte şi viaţa unei tinere muze a filmelor erotice, Sandra Mozarovski, presupusă amantă a regelui Juan Carlos, moartă în împrejurări suspecte. Taina acestor digresiuni este dezlegată de măiestria Clarei Usón, una dintre cele mai valoroase prozatoare contemporane.” (Babelia)

„O carte ce vorbeşte despre lucrurile pe care ar trebui să le trecem sub tăcere, cele pe care nu reuşim să le spunem, deşi în realitate sînt singurele care contează.” (il Fatto Quotidiano)

„Asasinul timid este, fără îndoială, unul dintre cele mai strălucite romane ale Clarei Usón, scris într-o proză ce reuşeşte să captiveze cititorul de la prima pagină.” (La Razón)