Au uitat de noi. Muncitorii, sanatatea si urmatoarea criza

Stelele nu sunt vizibile decît pe întuneric. În timpul crizei provocate de coronavirus, s-a făcut deodată întuneric. Foarte întuneric. Dar putem profita de asta pentru a vedea strălucirea stelelor.
Criza ne-a ajutat să înțelegem cine sunt persoanele care, astăzi, contribuie cu adevărat la mersul societății. Nu sunt directorii supraplătiți ai corporațiilor, magnații sau specialiștii în combinații fiscale. De-a lungul anilor, ni s-a spus că ei ar sta la baza bunăstării noastre. Dar nu e deloc adevărat. Clasa muncitorilor continuă să fie cea care face totul să funcționeze. Muncitori obișnuiți și muncitoare obișnuite. Oameni care nu apar niciodată în talk-show-uri sau pe coperțile revistelor, cu excepția momentelor cînd se vorbește despre „ei”. Oameni care își vînd munca în fiecare zi. Cei care pun marfa pe rafturi. Care descarcă tirurile. Care spală cearșafurile. Care se ocupă de persoanele în vîrstă. Care culeg căpșunele. Care lucrează în magazine. Care dezosează carcasele. Care adună gunoaiele. Care fac uzinele să funcționeze. Care sting incendiile. Care fac curățenie pe coridoare. Care se ocupă de cei mici. Fără aceste persoane, nu am fi supraviețuit pe timp de pandemie. Nu am fi avut ce mînca, nu ar fi avut cine să ne îngrijească, nu am fi fost în siguranță.

Peter Mertens (n. 1969) este sociolog și politician belgian din Anvers, autor al mai multor cărți de succes. Fondator al asociației studenților belgieni împotriva rasismului (Studenten tegen Racisme), Mertens a militat împotriva Războiului din Golf și s-a alăturat în 1991 organizației de tineret a Partidului Muncii din Belgia, al cărui președinte a devenit din 2008 pînă 2021. A susținut reînnoirea doctrinară și a patronat extinderea la peste patru sute de filiale a organizației.