Avram Iancu. O viață de erou

Ediție aniversară. Text integral
 Ediție îngrijită, studiu introductiv și notă asupra ediției de Ioan Bolovan și Sorin Șipoș
Cuvânt de prețuire de Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române
Prefață de Liviu Maior
 Proiect editorial apărut la 150 de ani de la trecerea în eternitate a lui Avram Iancu și la 60 de ani de la cea a lui Silviu Dragomir sub egida: Academia Română, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Transilvania Leaders, Centrul de Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România și Asociația Școala Ardeleană de Editare și Promovare a Cărții.

Ilustrația copertei: Teodor Bogoi

Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș

Unicul dor al vieții mele este să-mi văd Națiunea mea fericită… (AVRAM IANCU)

Analizând viața lui Avram Iancu la lumina unei informații mai cuprinzătoare, istoria critică nu poate decât să confirme voința sa neînfrântă de a izbândi drepturile națiunei și dragostea nețărmurită față de poporul din munții cei mai săraci ai Ardealului. A fost reprezentantul cel mai de seamă al revoluției române și un veritabil erou al poporului, ale cărui virtuți le-a făcut să strălucească peste veacuri, ca o pildă vie urmașilor iubitori de patrie și ca un izvor luminos de mândrie națională. (SILVIU DRAGOMIR)

Avram Iancu s-a stins din această lume acum un secol și jumătate, dar spiritul lui străbate anii, și va străbate multe secole de-acum înainte, cel puțin atât timp cât va exista poporul român, fiindcă el este erou național, așezat de mult în Panteonul românesc. (IOAN-AUREL POP)

Dintre comemorările legate de Revoluție, din păcate, a mai rămas una singură: Țebea, cimitirul la care românii continuă să meargă în fiecare mijloc de septembrie pentru a cinsti memoria sa și pentru a reafirma, de fapt, idealurile unui revoluționar ocupant, pe bună dreptate, al unui loc special în mentalul românesc. A cunoaște și a cinsti drama Iancului servesc mai mult decât cred destui dintre contemporanii noștri și ne ajută să nu se mai repete istoria. (LIVIU MAIOR)

Avram Iancu este o legendă națională prin ceea ce a făcut în timpul vieții sale și prin inspirarea unui mod de a trăi și a te dărui semenilor. El este încă o prezență vie în mințile și sufletele multor români, în foșnetul copacilor din Apuseni și în memoria celor care-și iubesc necondiționat Țara. Din cartea lui Silviu Dragomir despre Avram Iancu putem afla cum faptele tânărului avocat român din Transilvania au dăltuit în Istorie eroismul și dedicarea totală binelui națiunii. Astăzi, când miturile se nasc din plăsmuiri virtuale, ne lipsesc legende despre fapte și eroi adevărați. Așa cum întruchipează Avram Iancu! (VASILE PUȘCAȘ)

Silviu Dragomir nu a făcut decât să sintetizeze, pe baza unui imens material documentar, a unei bibliografii aproape exhaustive, dar și a tradiției orale, imaginea unui Avram Iancu providențial. Monografia lui a contribuit în mod decisiv la impunerea și în mediile științifice a mitului eroului național din Apuseni, astfel că niciun specialist al revoluției pașoptiste din Transilvania nu mai poate ocoli această lucrare. (IOAN BOLOVAN, SORIN ȘIPOȘ)

Notă asupra ediției

În ultimele decenii, monografia consacrată lui Avram Iancu de către ilustrul istoric Silviu Dragomir a cunoscut mai multe ediții. Prima dintre ele, apărută postum, a fost tipărită în 1965, iar după alte decade, aceasta a fost republicată, în ediție anastatică, de către Sorin Șipoș, cu un studiu introductiv documentat și extins, care a refăcut pentru prima dată în istoriografia românească etapele cărții lui Silviu Dragomir, pe baza documentelor descoperite. Alte ediții au mai văzut lumina tiparului înainte de 1989, la Editurile Științifică și Minerva, una dintre ele beneficiind de o prefață semnată de Francisc Păcurariu. După Revoluția din 1989, Editurile Dacia XXI și Eikon au reluat eforturile de promovare a lucrării lui Silviu Dragomir, având ca reper ediția din 1965, realizată de către Vasile Maciu. De altfel, trebuie să o spunem, fără echivoc, mono­grafia a fost percepută ca o veritabilă cotitură în istoriografia românească, detașată de tezele cominterniste și staliniste, ce urmărea restabilirea adevărului în privința revoluției românilor și a lui Avram Iancu. Depășind sfera științifică, într-un plan mai larg, monografia a reprezentat o reafirmare a spiritului și a demnității naționale, într-un moment în care factorii politici din România încercau o desprindere de sub controlul comunismului sovietic. Dincolo de nivelul așteptărilor din societatea românească, de ma­niera în care a fost receptată ultima contribuție a istoricului, lu­crarea reprezintă, potrivit majorității specialiștilor, apogeul cerce­tărilor lui Silviu Dragomir asupra Revoluției de la 1848.
Împlinirea, în acest an, a 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu și a 60 de ani de la moartea lui Silviu Dragomir ne-a determinat să reedităm această lucrare. Am optat să ne abatem de la titlul, forma și structura ediției din 1965, bazându-ne pe numeroasele variante de lucru aflate în fondul Silviu Dragomir al arhivei de la Deva. Astfel, în dosarele 50, 51 și 53 se găsesc două manuscrise olografe ale istoricului, denumite de noi ca variantele 1 și 2 din lucrarea manuscrisă, iar în dosarele 52, 56 și 57 se găsesc trei variante dactilografiate ale aceleiași lucrări. O variantă finală a monografiei, pregătită de autor pentru tipar, se găsește în dosarul cu numărul 54.
După analizarea și compararea diferitelor variante de lucru cu varianta definitivată pentru tipar în 1958 și cu lucrarea publicată la Editura Științifică, în 1965, putem să identificăm etapele parcurse de Silviu Dragomir în redactarea manuscrisului și să precizăm cât s-a implicat factorul politico-ideologic în versiunea finală. Referenții editurii au intervenit asupra textului, după moartea autorului, în unele chestiuni de fond și de formă. Aceste intervenții ale editorului Vasile Maciu, în ediția din 1965, le-am corectat prin verificarea și compararea lor cu varianta de manuscris predată de autor editurii spre publicare. De asemenea, am introdus toate cuvintele, expresiile și frazele prezente în lucrarea manuscrisă, dar eliminate în ediția din 1965 din motive ideologice.
Prin urmare, considerăm că ediția de față este ceea ce și-a dorit autorul să fie tipărit, păstrând însă și o parte din notele sale cu trimitere la clasicii marxismului, lucrarea fiind scrisă în spiritul epocii, tocmai pentru ca lectorul de azi să observe imixtiunile ideologicului în scrisul istoric. Față de ediția din 1965, când s-a folosit noțiunea Transilvania în loc de Ardeal, noi am propus forma Ardeal, așa cum este în manuscris, iar termenul/conceptul de popor, introdus de editorul din 1965, l-am readus la forma națiune, folosită de Dragomir. Am înlocuit cuvinte sau expresii din prima ediție cu cele din manuscris (cete –> gloate, lagăr –> loagăr, atenție –> atențiune, considerație –> considerațiune, concesie –> concesiune ș.a.) și am păstrat formele vechi ale substantivelor în cazul dativ/genitiv (națiunei, limbei, reacțiunei ș.a.), precum și scrierea numelor românești și a localităților (Papiu Ilarianu, Ilie Măcelariu, Târgul Mureșului, Abrudsat ș.a.), pentru a reda parfumul unor formulări din fondul vechi al limbii române. De asemenea, am corectat tacit greșeli de dactilografiere, punctuație, dezacorduri și am intervenit selectiv în ortografia vremii (în deosebi –> îndeosebi, de loc –> deloc ș.a.) pentru a nu îngreuna lectura. Am considerat de cuviință și inversarea titlului original (O viață de erou: Avram Iancu), rezultând astfel: Avram Iancu. O viață de erou, noutatea ediției de față repre­zentând publicarea în premieră a textului integral din manuscrisul pregătit de autor pentru tipărire.
În studiul introductiv, am încercat să reconstituim etapele parcurse de istoric în elaborarea biografiei eroului Revoluției și să subliniem eforturile lui Silviu Dragomir pentru publicarea lucrării, precum și imixtiunile cenzorilor în manuscrisul predat editurii. Toate acestea ne arată strădania istoricului de a-și păstra libertatea de gândire într-o lume aflată în schimbare și supusă tot mai puternic cenzurii și politicii Partidului Comunist. Astfel, dincolo de lucrarea în sine, avem în fața noastră imaginea anilor de lucru dedicați realizării unei ediții complete despre Avram Iancu.
Gândul nostru este de a prezenta cititorului adevărata viziune și judecată a lui Silviu Dragomir despre Avram Iancu, pentru ca istoricul să rămână în memoria colectivă așa cum a fost el în realitate. (IOAN BOLOVAN, SORIN ȘIPOȘ)