Amintirile Bucurestilor. Azilul de noapte

„Normalitatea indica o proportie covarsitoare de saraci. In orice societate, oricat de inaintata economic. O minoritate detine belsugul si secretele obtinerii lui. Asa este lasat. A cotrobai prin ungherele saraciei e ca si cum ai pescui in apa tulbure ori ai urca pe un munte de gheata. Pare un demers interzis. Totusi, Dan Rosca s-a incumetat si ne ofera in aceasta lucrare rezultatele unei aventuri julesverniene prin intunericul saracimii bucurestene.” - Emanuel Badescu

„Istorisirea noastra ii va avea ca protagonisti pe acei oameni care nu se plictiseau niciodata, fiindca in fiecare zi aveau de infruntat noi greutati, oameni obisnuiti cu «incertitudinile vietii», oameni care nu aveau planuri si ambitii, oameni care nu se puteau lauda cu nimic si care nu ar fi putut promite nimic nimanui, oameni care nu mai aveau nici demnitate, nici speranta, oameni care‑si pierdusera de mult respectul de sine si care nu se temeau pentru viitorul lor, fiindca nu aveau asa ceva. Multi dintre ei erau niste vesnici calatori care colindau strazile fara a purta vreun bagaj – nu pentru ca si‑ar fi lasat lucrurile personale undeva –, ci fiindca nu mai aveau nimic. Singurele bagaje erau necazurile lor.” – Dan Rosca