Băieții lunatici

„Încă din depărtare, înainte ca trăsăturile feței ei să devină distincte, îi recunoscu silueta, mersul grațios. Venind spre el, deși fără doar și poate îl recunoscuse și ea, nu se grăbea. Când fură față în față, ea stătu nemișcată înaintea lui, cu capul ușor înclinat, ațintindu-l cu o privire în care conviețuiau în bună armonie mirarea vagă, plăcerea revederii și reproșul:
– Cum de ești calm, Laurian? Mai poți să fii calm după tot ce s–a–ntâmplat?
Erau mai puțin întrebări, cât mai degrabă constatări de–ale ei, fugitive. Pentru Laurian nu era clar de ce, dintre toate, calmul lui era pentru ea o surpriză, când pentru el, calmul nici nu era starea sa de spirit dominantă. Laura își coborî privirea spre servieta pe care el o ținea în mână.
– Așa de puține lucruri ți–ai luat?
– Nu sunt lucruri, sunt bani.
– Bani? repetă ea surprinsă. Umbli cu o servietă plină cu bani în pustietatea asta? Nu ți–e frică de răufăcători?
Laurian privi distrat în jur.
Magazinele gării aveau, toate, storurile coborâte, definitiv coborâte, iar parte din ele erau lipite cu afișe de avertizare, învechite și mâzgălite. Drept în față, la o oarecare distanță, la capetele de peron, pufăiau rar locomotivele și, ceva mai încolo, fâsâia leneș aburul sub vagoane.”

Paul Tumanian s‑a născut în 1938, la Chişinău, Basarabia, în prezent Republica Moldova. Absolvă liceul la Câmpina, apoi Facultatea de Matematică şi Fizică a Universităţii din Bucureşti, în 1960. Lucrează ca cercetător ştiinţific la Institutul Meteorologic, din 1963 până în 1997. Debutează în beletristică cu volumul de povestiri Un pahar de cinzano, în 1969 (Ed. pentru Literatură), urmat, după un sfert de secol de refuzuri din partea editurilor controlate de cen­zură, de romanul Domnul Marius şi Doamna cea mică (ed. Ararat), scris în 1983 şi publicat în 1995. Publică apoi, în 1997, romanul Urma scapă turma (ed. Ararat), scris în 1988, al cărui erou princi­pal practică meseria de ospătar şi în acelaşi timp încearcă să devină campion de box. În 1999 publică volumul Conspiraţia inocenţilor (ed. Ararat), alcătuit din povestiri scrise în timpul regimului comunist. În 2005 publică volumul de povestiri Cu spatele la terenul de joc (ed. Paralela 45), în care încearcă o rescriere a volumului său de debut. Publică, la editura Limes din Cluj, romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat, apoi, în 2013, la aceeaşi editură, volumul de povestiri Visul văduvei. La editura Institutul European din Iaşi, publică, în 2014, volumul de povestiri Manechine. Urmat de: romanul Marocco, ed. Junimea, 2019; volumul de povestiri pentru copii Carusel, ed. Institutul European, 2020; romanul Divorţ fericit!, ed. Junimea, 2020; romanul Scriptum, ed. Institutul European, 2021 şi, tot la ed. Institutul European, volumul de scenarii de teatru‑film Oaspeţii, 2022. De asemenea, publică proză şi, ocazional, versuri în reviste literare, îndeosebi în Vatra, Familia, Convorbiri literare, Discobolul şi Euphorion.