Bhagavad - Gita

Prestigiul imens al Bhagavad-Gītā-ei este datorat sintezei pe care o realizeaza intre multiplele formule filosofice si soteriologice, si faptului ca aceasta sinteza face posibila o noua filosofie a actului si a libertatii.

Bhagavad-Gītā reprezinta cea mai cuprinzatoare sinteza a spiritualitatii indiene, in care sunt asimilate teze foarte diferite, cum ar fi transcendentalismul monist upanisadic (preluat ulterior de Vedānta), dualismul Sāṃkhya, teismul de tip devotional si tehnicile spirituale yoga; intregul poem apare ca un amestec antinomic de reprezentari arhaice, uneori naive, si de rafinate solutii in problema optiunii si a libertatii.

Bhagavad-Gītā a integrat toate modalitatile de transcendere ale actului si ale constiintei fenomenale asezand lucid si deliberat formulele ritualiste ale lumii arhaice alaturi de doctele formule de alienare ale constiintei. Ea a reusit sa decanteze astfel esenta lor comuna si semnificatia lor universala, desprinsa de contextul cultural care le-a facut posibile. De aceea ar fi greu sa admitem ca textul marcheaza numai un moment sincretist; el este mai mult decat atat: un moment de lucida analiza aspirand la descoperirea functiei comune in pluralitatea experientelor spirituale indiene.

„Adevarata libertate nu este cea a ascetului care se sufoca in izolare, a celui care dezerteaza de la datorie, ci a celui care si-o verifica in mod eroic in viata care i-a fost harazita de propriile sale fapte, in implinirea demna a obligatiilor sale lumesti, oricare ar fi ele.”

Sergiu Al-George