Bizantini, latini și musulmani în perioada cruciadelor

Importanţa cruciadelor nu poate fi negată. Prin ele, două civilizaţii și culturi diferite, occidentală și orientală, s-au întâlnit sub o formă violentă, însă acest lucru nu le-a împiedicat să se influenţeze involuntar.

Cruciada ne dezvăluie întregul mecanism de gândire al europeanului, spiritul omului medieval, universul său intim. Nu putem vorbi despre o simplă expansiune a feudalilor apuseni în Mediterana, ci de impactul complex al întâlnirii dintre socie­tăţile bizantină, occidentală și islamică. Istoria acestor confruntări ne descoperă, pe lângă istoria unor fapte de arme, și anumite mentalităţi, concepții despre viaţă și moarte, obiceiuri, rodul conviețuirii și disensiunilor unei lumi îndepărtate de noi, care, toate încadrate, conduc spre un proces istoric susceptibil de noi interpretări. Analizarea și recitirea istoriei cruciadelor poate risipi multe semne de întrebare și oferi multe lecții utile, acesta fiind scopul lucrării de față.

În contextul mondializării, al globalizării, al violențelor acestui început de secol XXI, deciziile întârziate ale unor lideri europeni pot fi și produsul universalizării Europei. Cultura sa materială s-a impregnat cu tot felul de influențe, multe din lumea musulmană. A defini o identitate europeană care să nu țină cont de multiplicitatea componentelor sale este la fel de riscant ca și definirea unui musulman separat de restul lumii. Soluțiile acestei noi cruciade, exprimate în zilele noastre sub forma jihadului, nu trebuie să uite o realitate a acestor timpuri: în Europa există o parte musulmană, cum în fiecare musulman, o parte de Europă. De aceea, violența pe care credem că o îndreptăm spre celălalt, poate fi, de fapt, manifestată chiar împotriva propriei persoane.