Camera luminoasă

Intr-o zi, e mult de atunci, am dat peste o fotografie a ultimului frate a lui Napoleon, Jerôme (1852). Mi-am zis atunci, cu o uimire de care n-am mai putut scapa niciodata:
“Vad ochii ce l-au vazut pe Imparat”. Vorbeam uneori de aceasta uimire, dar cum nimeni nu parea sa o impartaseasca si nici macar s-o inteleaga (asa e viata, facuta din mici singuratati), am uitat de ea. Interesul meu pentru Fotografie lua un aspect mai cultural. Am decretat ca iubeam Fotografia impotriva cinematografului, de care totusi nu reuseam sa o disting. Aceasta problema persista. Eram cuprins in privinta Fotografiei de o dorinta “ontologica”: voiam cu orice pret sa stiu ce era ea “in sine”, prin ce trasatura esentiala se deosebea de comunitatea imaginilor.
O asemenea dorinta voia de fapt sa spuna ca, facind abstractie de evidentele provenite din tehnica si din practici, si in ciuda formidabilei sale raspindiri contemporane, nu eram sigur ca Fotografia exista, ca ea dispunea de un “geniu” propriu. (Roland Barthes)

Roland Barthes (1915–1980) dupa studii de filologie clasica si de teatrologie in anii ’30 si ’40 si dupa o scurta perioada petrecuta ca lector de franceza la Universitatea din Bucuresti, el descopera in anii ’50 lingvistica si semiologia lui Saussure si Greimas. Incepind din 1960, tine cursuri de semiologie si sociologia semnelor la École Pratique des Hautes Études, iar in 1976 este numit, la propunerea lui Michel Foucault, profesor de semiologie literara la College de France. Prieten cu Julia Kristeva si cu Jacques Derrida, Barthes va domina scena culturala a structuralismului francez din anii ’70, oferind o teorie supla a textului, cu generoase inspiratii din literatura, teatru, arte plastice, moda, muzica, dar si din nenumaratele sale calatorii prin lume (Maroc, Japonia, China etc.). Personalitate angajata, deopotriva publica si misterioasa, prestigioasa si marginala, Roland Barthes moare la 65 de ani in urma unui accident de masina. Dintre scrierile sale amintim: Le Degré zéro de l’écriture (1953), Mythologies (1957), Systeme de la mode (1967), S/Z (1970), L’Empire des signes (1970), Sade, Fourier, Loyola (1971), Le Plaisir du texte (1973), Roland Barthes par Roland Barthes (1975), L’Obvie et l’Obtus. Essais critiques III (1982, postum). Editura Seuil a editat in anul 2002 Operele complete ale lui Roland Barthes, aparute in cinci volume.