Cartea de nisip. Proză completă 2

„Pentru ca e o lume a insolitului si a imaginarului, lumea lui Borges nu are miracole. Spiritul le neglijeaza, repudiindu-le chiar, ca pe orice solutie comoda. Lui ii trebuie, oricit de departe s-ar duce, sa inteleaga si sa integreze. Totul se petrece, de fapt, intr-un spirit care umple cochilia evenimentului, a faptului adeverit, a citatiei livresti, a intrigii politiste, a viziunii filozofice sau metafizice, a descoperirii stiintifice, parca pentru a incerca legile straniei functionari, redindu-i tot umorul logic – nelinistitor si tulburator, tocmai pentru ca e logic – de care este plin. Retorica nu are nici un amestec aici, iar scrierea insasi se denunta ca un ultim mijloc. El e sigur ca descoperirea a precedat expresia.” (Maurice Nadeau)