Cartea fiului

Publicata initial in 1976, Cartea fiului face parte din ciclul „variantelor la un autoportret”, alaturi de Captivi. Intr-un text dens, Norman Manea vorbeste despre viata pictorului renascentist Piero di Cosimo si despre viata Siei Strihan – incarnare a imaginii Simonettei Vespucci pictate de acesta, dar si despre lupta ilegala, totul pe fundalul unei epoci reconstituite cu mare fidelitate. Un text in care, dincolo de obsesiile legate de moarte, de spaime si de gesturile pline de curaj, de suferinta si bucurie, principala preocupare a personajelor este sa supravietuiasca si sa-si mentina moralitatea, in ciuda banalitatii si a rutinei existentei.

„Cartea fiului ne sileste sa recunoastem in scris o reala originalitate care, ca de obicei, pare altfel pentru ca seamana doar cu ea insasi. O sensibilitate exceptionala, nestapinit avida, cuprinzind realitatea care, cu mare unghi de refractie, este prinsa si fixata in imaginea ei artistica, deci transfigurata... Un real involburat, mereu nou chiar cind e acelasi, un real fluid transmis cu forta.” (Paul Georgescu)