Cinema

Într-un apartament din cartierul Montmartre al Parisului, Michelle Nezhinska, soția lui Octavian Anghel și Laurette, fiica lor, pregătesc bagajele. Adună lucrurile necesare pentru călătorie și le aranjează cu grijă în valiză. Octavian Anghel formează un număr de telefon și iese la balcon în așteptarea răspunsului. În perspectivă, sus pe colină, se vede impozanta Bazilica Sacré–Coeur. Forfotă în redacția unei televiziuni. Sună telefonul. Laurențiu se…

A asculta bine muzica nu poate sa se faca decat in ascultarea propriei sale taceri. A fi in masura de a asculta tacerea este experienta suprema pe care ne-o ofera cu generozitate muzica. Ea ne face sa accedem astfel la acel loc sublim, unde domnesc bucuria, frumusetea si iubirea. Pentru ca este o disciplina superioara, cu aspiratii elevate, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din ea valoarea suprema. Sunt convinsa de toate aceste lucruri, si pentru a le face cunoscute, m-am angajat sa scriu…

Noua carte din colectia „Micul atelier”, Compozitia, isi propune sa ne ofere cateva sfaturi si observatii legate de elemente accesibile din punct de vedere formal, necesare pentru a crea o imagine si a compune un spatiu plastic.In latina, expresia „compositio” inseamna compunere, compozitie. In artele plastice semnifica organizarea, constructia spatiului plastic cu ajutorul formelor, liniilor, culorilor, ordonarea constienta a elementelor in asa fel incat sa creeze o…

Maratonul alb-negru al Patimirilor lui Andrei era necesar pentru a ne face vulnerabili la arta lui Rubliov. Numai după această lungă și destul de grea asceză ajungem să percepem culorile aproape ca și cum am deveni conștienți pentru prima data de ele. Întregul film e ca un post îndelungat, greu pentru orice consumator de producții hollywoodiene, ce ne pregatește însă pentru o experiență pascală. Avem abia la sfârșit revelația culorii ca expresie a bucuriei duhovnicești,…

Bond este ceea ce orice barbat si-ar dori sa fie si ceea ce orice femeie si-ar dori sa aiba in asternut.

Celebru regizor de film documentar, distins cu numeroase premii, Alexandru Solomon îşi concentrează experienţa profesională într-un volum în care accentul cade pe partea practică a realizării acestui tip de filme. Pe parcursul analizei, autorul îşi întrerupe expunerile pentru a prezenta filme ca Santiago de João Moreira Salles ori documentarele lui Agnès Varda, dar şi pentru a arăta cum documentarul poate rememora fenomene istorice ca Holocaustul sau…

A warm and personal approach to the development of the festival and that of cinema.

Cuprins:Stropitorul stropit;Voiajul in luna;Marele jaf al trenului;Microbii veseli;Independenta Romaniei;Nasterea unei natiuni;Judex;Intoleranta;Viata de caine;Comoara lui Arne;Muguri zdrobiti;Semnul lui Zorro;Nanuk eschimosul;Cei trei muschetari;Opinia publica (Pariziana);Neobisnuitele aventuri ale lui Mister West;Rapacitate.

Prin lucrarea Cinema, Cinema, Cinema. Dialoguri cu Dan Pita, autorul Titus Vijeu continua investigatia operei de referinta, intr-un dialog cu insusi creatorul ei, regizorul Dan Pita, ale carui marturii devin un corpus al gandirii estetice si al actiunii cinematografice.

Aceasta carte face parte din colectia Punct RO. Eseu a editurii Adenium.

2 345 cineasti, actori, critici si istorici de film si alte persoane si personalitati care au avut de-a face cu cinematograful din Romania sau care sunt originare de pe aceste meleaguri.

„Era in 1962? Era in 1963? Nu mai stiu. Stiu doar ca ziua in care mergeam la nou-infiintata Cinemateca era o zi de sarbatoare. Ca si cind dupa un post indelungat ti se dadea o masa copioasa. Daca m-ar intreba cineva ce filme am vazut acolo, n-as sti sa-i spun. Stiu doar ca era o atmosfera de familie: familia cinefililor, din care mi-l aduc aminte pe Tudor Caranfil, care parca se simtea raspunzator de bucuria cinefila a fiecaruia dintre noi. La Cinemateca am legat prietenii pe viata, ce…

Aceasta carte, continuare a celei intitulate Vezi? Despre privire in pictura impresionista (Humanitas, 2007), isi propune sa abordeze arta filmica drept parte integranta a istoriei artei, sau mai bine spus a unei „arte a privirii“.

Folosind criteriul cronologic, dar și cel valoric - dintre premianții fiecărui an autorii se opresc mai cu seamă asupra filmelor și a figurilor celor mai reprezentative, actorilor și regizorilor rezervându-li-se miniprofiluri cu date biobibliografice cuprinzătoare, iar filmelor premiate comentarii extinse -, Cartea Oscarurilor constituie o adevarată enciclopedie a cinematografiei mondiale.

Într-o fascinantă incursiune în cinematografia românească, Marilena Ilieşiu examinează modul în care sunt spuse poveştile în filmele din diferite epoci, începând cu cea „primitiva” şi pâna în prezent.

Format în perioada de maximă afirmare a cinematografului european - anii ‘60 -‘70 ai secolului trecut - Dan Pița s-a dovedit un cineast de cursă lungă, pentru care imaginea se impune drept una dintre cele mai puternice realități artistice moderne.

''Când i-am citit primele scrieri dedicate filmului, acum 15 ani, am înţeles că Andrei Gorzo este cel mai talentat dintre noi. Acum pot spune, fără ezitare, că e şi cel mai bun.“ (Dana DUMA)

Realizata de un profesionist in domeniu, dr. Marian Tutui, redactor-sef la Arhiva Nationala de Filme, precum si membru in cadrul juriilor la mai multe festivale internationale de film, cartea beneficiaza si de o iconografie de exceptie care le va trezi nostalgii iubitorilor de film.

''O istorie subiectivă a tranziţiei filmice este cartea aşteptată, cartea care lipsea Noului Val, cel de-al Patrulea Val, al unei generaţii care a scos filmul românesc dintr-o lungă tăcere, dintr-o prelungită tranziţie.'' (Angelo MITCHIEVICI)

David Lynch – un mare nume al cinematografiei moderne, un reprezentant de seama al suprarealismului in aceasta a saptea arta, le-a oferit in anul 2006 tuturor admiratorilor concluziile experientelor sale de pâna acum. Cei peste 30 de ani de cariera, in care a manifestat interes fata de tot ceea ce inseamna film – inclusiv coloana sonora, lumini, efecte vizuale speciale, decoruri, metode si mijloace tehnologice de lucru –, isi gasesc chintesenta in aceasta carte, care ii explica, de fapt, nu…

Retractil, chiar timid, mereu dispus sa „infloreasca", sa toarne confesiunea intr-un tipar mai familiar lui – tiparul naratiunii filmice –, Federico Fellini parea intre atatia regizori de film cel mai greu de abordat. Giovanni Grazzini a stiut totusi sa-i infranga pudoarea si reticentele, sa-l ispiteasca punandu-i intrebari care nu admit eschive.

Generatiile anterioare de actori s-au ghidat dupa tehnicile traditionale ale lui Stanislavski, Meisner si Strasberg. Preluand teoriile acestor maestri si aducandu-le intr-un nou registru psihologic si de studiu aprofundat al comportamentului uman, Ivana Chubbuck a reusit sa puna bazele unei metode de lucru care aduce actoria la un nou nivel, la felul cum pot fi utilizate suferinta si emotiile interioare nu ca scop in sine, ci ca masa de manevra in atingerea unui tel.