Eseistică

O carte profund personală, izvorâtă din confruntarea autorului cu ideea morţii, Privind soarele în faţă ne priveşte pe fiecare dintre noi, punându-ne înaintea acestui subiect tabu, dar de neocolit: propria moarte. Martin Heidegger remarca odată că suntem liberi să devenim noi înşine îndată ce înfruntăm moartea şi anxietatea provocată de ea. Irvin Yalom încearcă să pună acest principiu în practică, propunându-ne o meditaţie optimistă pe tema morţii şi luând ca sprijin exemple din filosofie,…

Rezultatul a treizeci şi cinci de ani de practică în domeniul psihoterapiei, cartea lui Irvin Yalom este un cadou oferit psihoterapeuţilor şi pacienţilor deopotrivă. Studiile de caz adunate de autor în 85 de capitole perfect şlefuite constituie un adevărat rezervor de sfaturi practice completate de o viziune onestă şi revelatoare asupra provocărilor şi recompenselor profesiei de psihoterapeut Într-o epocă dominată de “Nu te ataşa de pacienţi” şi “Nu le povesti clienţilor despre viaţa ta”,…

Noul volum semnat de Michel Houellebecq conţine eseuri pe teme de actualitate, culturale, politice sau filosofice, precum şi o serie de interviuri cu Frédéric Beigbeder, Geoffroy Lejeune şi alţii. Volumul nu vorbeşte numai despre actualitatea literară franceză a ultimilor ani, ci mai ales despre experienţa unui scriitor în pandemie. Nonconformismul houellebecquian rămâne la fel de provocator ca şi până acum – sau, poate, un pic mai mult.

Mărturisirea autorului: „Isprăvesc scrierea cărții... Îmi strâng catrafusele, la capătul unei perioade de încercări teribile -personale și colective. E fără tăgadă că nemernicul ăsta de Covid-19 a infectat întreaga lume. Această pandemie a fost ca un câine uriaș care a prins în colţi societatea noastră complexă şi fragilă și a cutremurat-o. Mulţi dintre noi au murit. Mulţi vor continua să moară, fie din cauza virusului, fie din cauza sărăciei pe termen lung, a disparităţilor economice şi…

Soarta m-a pus față cu oameni însemnați și din întâlnirea cu ei s-a născut ideea acestei cărți. Un schimb de vorbe și emoții, dialoguri purtate dincolo de convenții rigide și plictisitoare. (...) Eu nu am făcut decât să le strâng laolaltă, așa cum un grădinar adună într-un buchet florile rămase pe câmp. Când să le dau un nume, m-am poticnit, nu găseam un titlu mulțumitor. În cele din urmă, am optat pentru Lumea de azi, inspirată din Lumea de ieri, a lui Stefan Zweig, și Lumea de mâine, a lui…

O nouă carte din vasta operă eseistică a autorului, constituind un jurnal, un caiet de lucru cotidian, folosit ca suport pentru exprimarea unor îngrijorări asupra evoluției societății românești într-un context internațional marcat de frământări și convulsii economice și sociale provocate de o situație pandemică departe de a fi rezolvată, dar și deepuizarea resurselor. Analizele sunt trecute prin filtrul trecutului, eseurile fiind rezultatul unei încercări reușite de a îmbina evenimente din…

În cele două părți, „Investigații mateine” și „Amintiri”, volumul reunește două dintre temele predilecte ale scriitorului: literatura și memorialistica. Prima parte cuprinde două eseuri dedicate lui Mateiu I. Caragiale și romanului Craii de Curtea-Veche, în care Ion Vianu analizează în profunzime atât autorul, cât și opera, valorificându-și cunoștințele psihanalitice. A doua parte conține texte autobiografice, în care scriitorul revine în trecut, rememorând anii premergători exilului său…

„Odată ajunşi la putere, comuniştii trebuie să treacă drept monştri.“ — CORESPONDENŢA DINTRE MARX ȘI ENGELS „Istoria este judecătorul, proletariatul este călăul.“ — MARX „Când ne va veni rândul, nu ne vom deghiza terorismul.“ — MARX „Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism.“ — MARX „Comisariatul pentru justiție este «Comisariatul pentru exterminare socială».“ — LENIN „În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor,…

...le café est le moins important „Se păcălește cel care, luându-se după titluri – Rosé ieri, Café gourmand azi –, îl reduce pe Marius Constantinescu la dimensiunile unui francofil alintat sau simandicos. Marius e mult mai mult. În primul rând, e un om care știe să trăiască, să umble, să întoarcă viața pe toate fețele, să-i exploreze cotloanele, să se extazieze sau să se mire și să revină mereu acasă, rezolvând astfel ecuația bunei locuiri. În al doilea rând, e un om…

Mirați de ce vedem sau de ce ni se întâmplă, ne întrebăm adesea pe ce lume trăim. Răspundem cu neliniști și nedumeriri, dar supunem prezentul unei analize critice din punctul nostru de vedere, inevitabil unul subiectiv. Credem că putem emite anumite adevăruri, bazate pe observațiile pe care le-am făcut. Rezultatul e o diagramă de atitudini, sentimente, idei – o sumă de simptome pe care le încadrăm într-o anumită diagnoză. Observațiile, mai mult sau mai puțin sistematice, se îndreaptă deopotrivă…

„Pasiunea pentru superlative rămâne nestinsă în România de-a lungul timpului. Casa de avocatură spirituală a excepționalismului carpatin nu doarme și insistă să susțină, în acest avânt insomniac, că trăim într-un spațiu unde cel mai bun lucru pe care-l putem face e să ne admirăm singuri măreția. România nu e singura țară care se pretinde mare pentru a uita că e mică. Dar e cea care ne interesează, fiindcă în ea trăim. Or, a inventa formule superlative când ești corigent la atâtea criterii…

Paginile de fata sunt rodul unei constiinte care nu poate ramane indiferenta la ceea ce se petrece in jur si la felul in care se proiecteaza viitorul umanitatii. Chiar daca, in mod natural, conditionarile biologice ma exclud din acesta. Daca el va fi asa cum se intrevede, ii multumesc Celui de Sus ca m-a ingaduit in aceste vremuri, bune, rele, cum sunt, si nu in acel "viitor luminos"! Sunt gandurile unui sapiens recunoscator, cum crede el ca se cuvine, pentru insusirile care, in ciuda tuturor…

Un salutar eseu filosofic în aceste vremuri în care tindem să ne retragem în noi înșine.În tradiția celorlalte două eseuri de filosofie practică ale sale, Virtuțile eșecului și Încrederea în sine. O filosofie, Charles Pépin ne propune o nouă carte profundă și revelatoare despre întâlniri providențiale.De ce anumite întâlniri ne fac să simțim că renaștem? Cum să ne deschidem către cei care ne vor ajuta să trăim mai intens, să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine?Întâlnirea — romantică, amicală,…

„Cere-i unui copil să-ți deseneze o mașină și, cu sigurață, mașina lui va fi roșie.“ Enzo Ferrari   Un compendiu caleidoscopic al celor unsprezece culori esențiale și explorarea secretelor lor, care au dat formă evoluției noastre ca specie, ne-au persuadat în politică și în cultură și ne-au permis să ne exprimăm sau să ne oprimăm libertățile personale. Codul culorilor guvernează cu migală fiecare hotărâre pe care o luăm, de la pantofii pe care îi purtăm și mașinile pe care le…

Pisica a fascinat lumea din cele mai vechi timpuri. Ridicată de vechii egipteni la rangul de zeitate protectoare, pisica și-a păstrat până astăzi libertatea instinctivă și înțelepciunea  tandră și tăcută.  Urmărind firul istoriei felinelor împletit cu povestea umanității, Arta de a dărui liniște ne oferă cheia spre echilibrul perfect dintre lumea exterioară și pacea interioară, dintre zbaterea cotidiană și tihna de altădată.

O plimbare încântătoare prin grădinile lumii și ale istoriei, până în curioasa grădină a sufletului. De la jardiniera din bucătărie până la parcurile englezești, străbătând grădinile ferecate ale mănăstirilor din Evul Mediu sau pe cele ale palatelor andaluze ori raiul minimalist al grădinilor zen, Edenul secret și fragil din sufletul tău își cere eliberarea și te invită să îl cunoști. Să îl cultivi, să începi să îl iubești și, total neașteptat, să îl dăruiești pentru a-l putea umple apoi cu…

Un pahar de vin roşu echivalează cu o oră de sport. Peste câţiva ani oamenii vor atinge nemurirea. Ingerarea prafului de zeolit te scapă de cancer. Consumul de ciocolată te face să slăbeşti şi îţi scade glicemia. Bărbaţii care se uită la sâni frumoşi zece minute pe zi îşi prelungesc viaţa cu cinci ani. Bondarii pot învăţa să marcheze goluri. Apa sfinţită din Austria conţine materii fecale. Tatuajele ajută organismul să lupte mai bine împotriva anumitor boli. Femeile cu fundul mare sunt mai…

Ediție de Henry Hardy și Aileen Kelly, cu o introducere de Aileen Kelly Ediția a doua, revizuită de Henry Hardy, cu un glosar de Jason Ferrell Cele zece eseuri din Gânditorii ruși sunt o investigație lucidă și pătrunzătoare asupra istoriei și gândirii ruse. Meditând la impactul pe care ideile și lucrările celor mai de seamă scriitori și filozofi ai Rusiei l-au avut nu doar asupra culturii acestei țări, ci și asupra culturii universale, Isaiah Berlin analizează deopotrivă contextul…

„Deznădejdea de a fi creator într-un spațiu cultural în care ideile, oricât de originale sau viguroase pentru cunoaștere ar fi, rămân fără ecou ne pune în fața unei alternative stranii: fie teza cărții va fi confirmată, și ea nu va fi urmată de o dezbatere de substanță, sfârșind prin a fi ignorată; fie cartea se va bucura de succes și ideile ei vor fi intens discutate și popularizate, dar infirmate în  același timp. Din păcate, cartea lui Horia-Roman Patapievici, esențială pentru…

La 50 de ani de la prima publicare integrală a Eseurilor lui Montaigne în limba română, Editura Humanitas oferă cititorilor o nouă traducere a acestei opere fundamentale, semnată de Vlad Russo. Noua versiune, deopotrivă riguroasă și firească, urmărește să-l aducă pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevărată bucurie a lecturii. Ea este programată să apară în trei volume, fiecare cuprinzând câte o carte a Eseurilor. „Aceste eseuri vor fi…

În șapte texte relativ independente, Milan Kundera își expune concepția despre romanul european, „arta născută din râsul lui Dumnezeu“. Volumul a fost publicat în 1986 și e cea dintâi carte scrisă de Kundera direct în franceză. În epoca contemporană, epoca „paradoxurilor terminale“, romanul e menit să lupte contra a ceea ce Heidegger numea „uitarea fiinţei“. El trebuie să fie un fel de contrapondere a progresului lumii, care conduce la o uniformizare şi unificare a istoriei planetei. Romanul,…

„O performanță impozantă, o întreprindere curajoasă, laborioasă.” (Andrei Pleșu) Aceste piese inclasabile, scrise la începutul și la sfârșitul perioadei tragice a lui Shakespeare, adică între Hamlet și Coriolanus, ne oferă un veritabil manifest mizantropic. Măreția eroică a Troiei lui Homer și rafinamentul filozofic al Atenei lui Platon sunt izgonite din universul sordid închipuit de Shakespeare. Eroii nu sunt consumați de faptă și idee, ci de patimi și sifilis. Prin derizoriu…

A trăi înseamnă să poți supraviețui strivit între două imagini despre tine: a ta și a celorlalți. „Vieţile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate, pentru a folosi o vorbă a lui Platon, cu o «panglică de măsurat fără semne pe ea». Am o viaţă. Iată, iau părţi din ea şi, povestindu-le, le pun în vitrină. Scoţându-le în lume, pun semne pe panglica vieţii mele. O fac cu gândul că, astfel «însemnată», viaţa mea ar putea fi folosită ca unitate de măsură. Veţi afla, astfel, doamnelor şi…

Cuvânt înainte de Vlad Stroescu „Limpezimea scrierii Cătălinei Dumitrescu e imediat liniștitoare, și nu într-un fel hipnotic, artificial, ci pentru că e rațiune pură, în armonie cu emoția din ea. Textele ei sunt un tratat de psihopatologie a vieții de zi cu zi: despre plictiseală, infidelitate, despărțire, frică, blândețe, violență, iubire și lipsa ei. Lucruri care ar trebui să facă parte din educația noastră, în locul izbeliștii în care suntem lăsați, fără nici un alfabet al cunoașterii de…

„Yukio Mishima a scris această fascinantă carte în august 1967, cu trei ani înainte de dramatica sa sinucidere la Tokyo, în sediul Forţelor de Autoapărare. Volumul, care conţine o interpretare personală la Hagakure, un cod clasic de etică și conduită a samurailor, a devenit un bestseller în Japonia imediat după moartea lui Mishima… Una dintre multele ipostaze în care Mishima se vedea pe sine era și aceea a unui samurai modern. Pentru el era esenţial să moară cât era încă în putere, iar…

Ilustraţii de Mihail Coşuleţu „Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării,…

Tu mă’nspăimânți cu visuri, și’n spaime pui vedenii, zburdalnicul meu suflet rupându-mi-l de duh și oasele, de moarte. Că nu trăiesc cât veacul, să’ndur la nesfârșit; ci lasă-mă în pace cu viața-mi găunoasă!... Ce-i omul, că Tu Însuți l-ai ridicat în slăvi? ce-i omul, ca Tu Însuți să nu-l scapi din vedere, să ai un ochi asupră-i din seară până’n ziuă și’n ceasu-i de odihnă să-l iei la întrebări? O, până când mă’nvălui, și până când m’acoperi, și până când n’am tihnă nici să-mi înghit…

Când scrie, Mihai Pleșu se ține bine de un principiu: „Io pot să scriu, iar voi puteți alege să nu citiți.“ Așadar, acordându-i potențialului cititor, din capul locului, maxima libertate, autorul și-o acordă implicit lui însuși. Foarte des, asta înseamnă că Mihai Pleșu scrie neținând cont de sensibilitățile unuia sau ale altuia. De fapt, nu ține cont de sensibilitățile nimănui. Loial până la capăt își rămâne doar sieși. Dar nu ca eu răzleț prin timpul care i-a fost dat, la cheremul hazardului,…

„E întotdeauna greu să judecăm un mare scriitor contemporan: ne lipsește distanțarea. Iar dacă aparține unei alte civilizații, este încă și mai greu, căci intră în joc ori atracția exotismului, ori neîncrederea în același exotism. Riscul înțelegerii greșite sporește atunci când, cum e cazul lui Yukio Mishima, elementele propriei sale culturi și acelea ale Occidentului, pe care le-a absorbit cu lăcomie, adică banalul și straniul din perspectiva noastră, se îngemănează în felurite proporții…

De ce vorbim despre sfânta Rusie și Rusia eternă, de ce folosim atât de des expresia „sufletul rus“ când analizăm un roman de Tolstoi, o piesă de Cehov sau un balet de Ceaikovski? De ce spunem că acest suflet este mistic? Alain Besançon urmărește destinul complicat al acestor idei de-a lungul secolelor, încercând să vorbească în cunoștință de cauză despre un popor și o cultură adesea judecate în funcție de clișee sau de pasiuni falsificatoare. Rusia nu trebuie admirată sau detestată decât…