Clasici

Reprezentant de frunte al liricii universale, Francesco Petrarca a fost unul dintre primii umanişti ai Renaşterii.

F. Scott Fitzgerald este autorul romanului Marele Gatsby, „al doilea mare roman în limba engleză al secolului XX, după Ulise, de James Joyce” (The Washington Post)

,, Printr-un ciudat viclesug al sentimentului , i se parea ca nu simte nici o dorinta de a o revedea . Imaginea pe care i-o pastra in minte ii indestula gandurile . Prezenta ei mai degraba il nelinistea decat si-o dorea . La ce bun sa revada ea o fiinta obisnuita ? A-i vorbi ba de una , ba de alta i se parea cu neputinta . Andre ar fi preferat ca ea sa ramana departe de el . Absenta ei il scutea sa-i marturiseasca iubirea . De altfel , ce vorbe ar fi gasit indeajuns de inflacarate ? Si apoi ,…

„Trebuie sa ma insor, altfel sunt pierdut. Sunt doua femei cu care as putea sa ma-nsor..., iar Lettie s-a dus. Si pe Meg o iubesc la fel de mult, daca-i vorba de iubire. Nu-s sigur ca ma incanta mai mult ideea de-a ma insura cu ea. Stii, pentru Lettie as  fost intotdeauna pe planul al doilea, si partea cea mai frumoasa din iubire este sa fii tu in centrul ateniei, sa fii tu primul din toata lumea pentru cineva. Iar Meg e draguta si dulce. Poate sa fie a mea fara sa tremur pentru asta. Se…

Cititorii vor regăsi în volum celebrele Cărăbuşul de aur, Butoiul de Amontillado, Pisica neagră, Îngropat de viu, Scrisoarea furată etc.

”Fără iubire? E posibil ca o femeie să nu iubească? O femeie tânără şi drăguță, care trăieşte la Paris, citeşte romane şi aplaudă actrițele care mor din pasiune pe scenă, poate să treacă prin viață, de la adolescență până la bătrânețe, fără ca inima să nu-i fie atinsă nici măcar o dată de dragoste? Dacă ar fi vorba de alta, nu şi-ar închipui aşa ceva; şi-atunci, de ce ar crede-o despre mama lui? Sigur că ar fi putut să iubească şi ea; ce, dacă e mama lui trebuie să fie altfel decât toate…

„Se iubeau. Între ei se ivise acea intimitate sufletească, atât de rară, atât de preţioasă, acea afecţiune deosebită care uneşte mult mai puternic oamenii decât orice alte legături oficiale, şi iată că se şi ridica ceva izvorât din adâncul veacurilor, o sumă de convenţii, un haos de reguli învechite, absurde, perimate, destul de puternice însă, destul de mari pentru a constitui o barieră de netrecut. Nu se vor putea vedea decât pe ascuns, smulgând destinului scurte clipe necontenit…

Trilogia Copilăria. Adolescenţa. Tinereţea (1852-1857) reprezintă debutul în literatură al marelui clasic rus Lev Tolstoi. Este o lucrare de inspiraţie autobiografică şi, încă de la apariţia primului volum, a constituit un succes editorial: a atras atenţia publicului şi pe cea a literaţilor consacraţi ai epocii (printre care Ivan Turgheniev), care i-au recunoscut talentul şi i-au prevăzut un viitor strălucit tînărului de numai 23 de ani.

Am citit puţine romane mai impregnate de senzualitate decât Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat în Arca lui Noe „Jurnalul seducătorului”. Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemănări, mai ales în măsura în care amândoi cred într-o mistică a iubirii, fără ca ea şi în pofida lor înşişi, să excludă o puternică senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultăţi în…

„Dostoievski ne este indispensabil: satira lui, asemenea celei a lui Jonathan Swift, denunta egoismul, cruzimea, ipocriziile noastre si, mai presus de orice, aceasta infirmitate pe care o numim constiinta de sine. Acest Shakespeare al romancierilor isi inzestreaza personajele cu o intensitate a trairii pe care doar operele Marelui Will au atins-o si, in plus, le face sa poarte povara rusinii, un lucru pe care Shakespeare nu a fost capabil sa-l realizeze.” (Harold Bloom)

Considerat cel mai accesibil roman al lui Lawrence, Fata pierdută este o excelentă ilustrare a teoriilor autorului cu privire la întâietatea simţurilor asupra raţiunii, la dragostea ca element primordial al naturii, la distrugerea miturilor filistine şi rigide de constrângere a iubirii libere.

Komayo, o fostă gheişă care a abandonat lumea cartierelor de plăceri când s-a măritat, revine la Tōkyō după moartea prematură a soţului. Nu vrea să-şi petreacă restul zilelor într-un cătun uitat de lume şi friguros, printre străini, săracă şi anonimă; visează la o viaţă plină de lux, aproape de lumea strălucitoare a scenei, ca să poată practica artele tradiţionale, iar singura soluţie este să se reîntoarcă în lumea gheişelor.

Roman experimental, ilustrativ pentru tehnica fluxului conştiinţei, Valurile este considerat una dintre capodoperele Virginiei Woolf.

-

În 1932, Marea Criză economică îi împingea pe oameni la gesturi disperate. Doi actori lipsiţi de şansă, Gloria şi Robert, se înscriu la una dintre marile atracţii ale vremii: maratoanele de dans. Obligaţi să danseze săptămâni de-a rândul, sub ochii spectatorilor în căutare de senzaţii tari, concurenţii traversează un calvar inimaginabil, care devine o metaforă a supravieţuirii în anii cumpliţi ai Recesiunii.

Jocul la care scriitorul englez îşi face părtaşi cititorii este acela de a privi în două oglinzi diferite, ambele deformatoare, destinul unui om supus în aceeaşi măsură realităţii şi ficţiunii.

„Curios lucru cum rămân de la scriitori portretele de neuitat ale personajelor lor, pe când propria persoană se retrage în cea mai inconfortabilă dintre umbre: uitarea. Este parcă anume cazul Sarmizei Cretzianu, autoare a numai două volume de povestiri, izvoditoare de chipuri şi întâmplări din trecute vremuri şi dintr-o zonă geografică până la dânsa necercetată în literatura noastră: valea Motrului. Creatoare a unei lumi care o situează în sfera amintirilor lui Ion Ghica şi a fantasmelor lui…

În Delirul confruntarea cu fatalismul istoriei, în viziunea lui Lev Tolstoi, este o temă la vedere, o temă recurentă. La fel ideea lui Preda despre rolul personalităţii (bune sau rele) în istorie. Un individ demenţial, plasat în structurile puterii, poate provoca un dezastru uman, zice prozatorul, cu referire la Hitler. Adăugând: iar dezastrul este contagios, răul în istorie se răspândeşte ca o molimă, în fine, o decizie luată în cabinetul…

"Omul este o enigma. Ea trebuie dezlegata si, chiar daca ai consacra o viata intreaga spre a o dezlega, sa nu spui ca ai pierdut vremea fara rost. Eu ma ocup de aceasta enigma, deoarece vreau sa fiu om. A studia viata si oamenii reprezinta prinipalul meu tel si unica mea preocupare." "Dezvaluirile facute in «subterana» determina destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin si al lui Karamazov. Incepe pelerinajul de mucenic al omului pe caile libertatii arbitrare. Acest pelerinaj il va duce la…

Text complet, publicat pentru prima oară în 1973, al celui de-al treilea roman al lui Faulkner. Scrisă la vârsta de doar douăzeci şi nouă de ani, cartea a apărut, în 1929, fără acordul deplin al autorului, într-o versiune drastic cenzurată, sub titlul Sartoris.

"România pitorească" a fost publicată în 2012 de către editura Gramar şi face parte din colecţia Pagini alese - Literatura română.

"Izvorâtă din mijlocul peisajului moldovean, contopită, am putea spune, cu muntele nemţean, cu un material uman "specific naţional", scrisă într-o limbă şi cu un umor ce amintesc pe Creangă, opera lui Hogaş nu e contemporană, ci pluteşte peste rasă şi peste timp. Ea datează de cel puţin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice şi, prin violenţă lirică cu care sunt adorate forţele naturii, de mai mult, din epoca marilor epopei indiene." (Eugen Lovinescu)

Într-un spital de provincie organizat precar, bolnavii mintal sunt trataţi ca ultimii oameni. Directorul spitalului e de mult deprimat că nu are cum să schimbe situaţia, că realitatea în care profesează nu are legătură cu idealurile sale de medic. Când este internat un bolnav mintal educat, cunoscător de filozofie şi psihologie, care poate vedea problemele morale şi materiale ale locului, directorul începe să-i vorbească precum unui prieten. Prea mult, prea des, în opinia angajaţilor…

Datorită viziunii sale asupra vieţii interioare a femeilor şi măiestriei ironiei, ea a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influenţă deosebită, chiar dacă, în timpul vieţii, nu a avut prea mult succes, publicând doar patru romane.

Acest roman exemplar pentru modernismul european iluminează momente semnificative din copilăria şi tinereţea lui Stephen Dedalus – un alter ego al scriitorului –, pe fundalul Dublinului de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Un bildungsroman care ilustrează atât desprinderea treptată a eroului de constrângerile familiei, religiei şi naţionalismului irlandez, cât şi parcursul său către individualizarea artistică.

Ca multor băieţaşi, lui Pinocchio îi place să facă numai trăsnăi, să nu-şi asculte părinţii, să chiulească de la şcoală şi să nu muncească. Ca mulţi băieţi obişnuiţi, Pinocchio face doar ce-i place, fără a se gândi la consecinţe. Însă eroul acestei poveşti nu este un băieţel oarecare. Și, cu siguranţă, nu este unul obişnuit. De fapt, nici nu este un băiat. Având un cap făcut din lemn şi trupul lui fiind cioplit dintr-un buştean năzdrăvan, Pinocchio este o marionetă. Ba, mai mult, o marionetă…

-Dar să te întreb ceva, domnule Emery. Ştii pentru ce am venit noi aici?-Bănuiesc cel puţin, domnule colonel.-E foarte simplu, domnule Emery. Am venit să măsurăm un arc de meridian în Africa australă.

În tradiţia arabă, porumbiţa apare ca simbol al iubirii, iar colierul ca simbol al măiestriei stilistice, elocvenţa fiind deseori comparată cu un şirag de mărgăritare; colierul împodobeşte porumbiţa aşa cum Ibn Hazm a urmărit „meşteşugirea modului de a înţelege iubirea“. (...) Cartea, scrisă la tinereţe, are o prospeţime care îl înfăţişează pe autor cu toate virtuţile şi defectele unui om obişnuit, care nu ocoleşte – sau n-a ocolit o vreme – bucuriile şi încercările lumii („Împrospătaţi-vă…

Fie ca este un frizer ticait, cicalit de nevasta, pe care il loveste nenorocirea din pricina unui nas gasit in piine, sau un functionar a carui pasiune pentru litere e pe atit de mare, pe cit de mica-i este averea pe care si-o cheltuie pe-o manta, eroul povestirilor lui Gogol este in toate numai excese: simte enorm, vede monstruos si totul ii este peste poate. Veselia pe care o nasc intimplarile lui este, cum o spune chiar Gogol, rodul unor accese „inexplicabile chiar pentru mine insumi, care…

''Antologia de faţă este, fără îndoială, o baie de lumină şi un izvor care ţîşneşte curat din adîncurile celei mai autentice tradiţii evanghelice şi patristice. Povestirile adunate aici au fost scrise în diferite perioade ale vieții autorului, exprimînd preocuparea neîncetată pe care a avut-o Cehov pentru taina credinței. Cititorul, credincios sau nu, are ocazia să vadă viața cotidiană a credincioșilor ortodocși, cu frămîntările și sclipirile ei,…