Toţi marii reformatori din acest „secol al regiei“ care a fost secolul XX o confirmă: reînnoirea teatrului depinde de transformarea şi regândirea repetiţiilor.
Să fii stancă în mare,Să te izbească fără încetareValurile fluxului şi ale refluxului,Să te modeleze,Să-ţi rotunjească muchiile,Să te micşoreze,Să te facă nisip.Să fii stancă în mare,Nesfârşirii timpan,Să rezişti neclintităÎn tăcereŞi-n van.
Volumul VII al seriei de teatru reuneste doua piese incheiate de autorul "Cantaretei chele" in acelasi an, 1962. In "Pietonul aerului" Ionesco exploreaza tema singuratatii artistului neinteles de o societate pragmatica, reprezentata in piesa de un grup caleidoscopic de englezi.
Cuplul este lumea insasi, este barbatul si femeia, este Adam si Eva, cele doua jumatati ale umanitatii care se iubesc, care se regasesc, nu mai sint in stare sa se iubeasca; care, orice-ar fi, nu pot sa nu se iubeasca, care nu pot fi unul fara altul.
Personajele din Cintareata cheala vorbeau, spuneau lucruri banale. Dar nu ca sa critic banalitatea spuselor lor am scris aceasta piesa, nu, deloc. Ceea ce spuneau ele nu mi se parea banal, ci uimitor si extraordinar in cel mai inalt grad.
''Totdeauna am înţeles vocaţia ca pe o vină care te izolează automat, te îngrădeşte şi îţi impune alte legi, alte drepturi şi alte datorii. Sunt mai mari? Sunt mai mici? Pentru restul lumii, viaţa poetului pare o veşnică sărbătoare şi, într-o reprezentare banală, poetul este înfăţişat încununat cu lauri, diafan, abia atingând pământul.
Odată cu arderea pe rug a lui Giordano Bruno, în anul 1600, în istorie se stinge acea epocă a gândirii în care cunoaşterea era inseparabilă de eros şi magie, în locul ei instaurându-se epoca ştiinţelor exacte şi a tehnologiei moderne.h
Volumul de faţă oferă cititorului român un florilegiu al uneia dintre operele poetice cele mai rafinate şi mai complexe scrise în limba italiană în prima jumătate a secolului de curând încheiat, dar în ea complexitatea nu se dezvăluie de la început: ea se camuflează îndărătul unui travaliu sistematic de simplificare formală care o ascunde privirii superficiale.
"De la apariţia acestei antologii şi până astăzi, am mai scris zeci de poezii de dragoste cuprinse în câteva volume apărute înainte şi după plecarea mea din ţară, în româneşte şi în englezeşte.
Textele din volum au fost montate in premiera mondiala in 1993, la Institutul Francez din Bucuresti, in coproductie cu Theatrum Mundi, regia Catalina Buzoianu, din distributie facind parte Mircea Diaconu, Horatiu Malaele, Maia Morgenstern si Razvan Vasilescu.
Poeme înlănţuite, vis sau reverie, orbire/gelozie/disperare -- o antologie lirică destinată îndrăgostiţilor de poezie şi îndrăgostiţilor pur şi simplu.
Un student la Drept sosit din Brasov, poet care primise la 17 ani Premiul Fundatiilor Regale pentru debut, publica in 1940 Cetatea lui Bucur. E o carte cu flash-uri poetice de o tandra ironie, care contureaza una dintre cele mai veridice imagini ale Bucurestiului interbelic.
''Sentimental si ironic, lilial si dens, tandru si patimas, Emil Brumaru e unul din cei mai candizi-senzuali cintareti ai iubirii din literatura noastra.” (Nicolae Manolescu)
In volumul de fata, cea mai cunoscuta carte iluminata a pictorului William Blake (1757-1827) este publicata pentru prima oara in limba româna intr-o completa editie bilingva ilustrata.
De boala de care sufărNu se moare,Ci se trăieşte -Substanţa ei este chiar eternitatea,Un fel de cancer al timpuluiÎnmulţindu-se din sine fără oprire. [...]
Un ansamblu de dialoguri si o piesa de teatru in care regasim apetitul ionescian debordant pentru jocul de cuvinte, pornirea irepresibila de a dizolva realitatea, sondarea profunda a semnificatiei existentei noastre -- aceea de a trai in uimire si de a fi facuti pentru moarte.
Poemele luminii, Pasii profetului, In marea trecere, Lauda somnului, La cumpana apelor, La curtile dorului, Nebanuitele trepte, Varsta de fier, Corabii cu cenusa, Cantecul focului, Ce aude unicornul, Ultimele poezii (1958-1960)
"«Jacques si stapanul sau» nu este o adaptare; este propria mea piesa, propria mea «variatiune la Diderot», sau mai precis, fiind conceputa cu toata admiratia, «omagiul meu lui Diderot».
Ideea de a face o piesa dupa "Macbeth" mi-a fost data de lectura foarte frumoasei carti a lui Jan Kott – "Shakespeare, contemporanul nostru." Dupa Kott, ceea ce voia sa arate Shakespeare este ca puterea absoluta corupe absolut, ca orice putere este criminala.
Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou