Spaima de literatură

Vocaţia este fără îndoială o vină, părăsirea vieţii este fără îndoială o vină şi singura circumstanţă atenuantă a poetului este de a fi în egală măsură victimă şi vinovat, de a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fără de milă.

Singura lui scuză este de a fi acceptat numai în ultimă instanţă, numai după ce încercase din toate puterile să se împotrivească, să nu părăsească condiţia comună, de a fi acceptat numai după ce s-a convins că acesta e singurul lui destin posibil. Vocaţia seamănă cu aurul care trebuie încercat în dinţi pentru a te convinge de autenticitatea lui şi, în cazul vocaţiei, autenticitate înseamnă imanenţă, caracter implacabil. O vocaţie autentică este o vocaţie de care nu poţi fugi, dar pentru a te convinge de asta trebuie să fi încercat evadarea.'' (Ana Blandiana)