Cea mai bună decizie pentru bebelușul tău

Ar trebui să alăptezi bebelușul la cerere sau după un program strict? Îl culci pe cel mic în pat cu tine sau singur? Oare suzeta îi strică dantura? Ce fel de dietă ar trebui să-i asiguri? Îl răsfeți dacă îl ții prea mult în brațe? Atât de multe întrebări și atât de multe păreri – cele mai multe neavizate și nesolicitate.

Cea mai bună decizie pentru bebelușul tău vine ca un ajutor de încredere, bazat pe știință, care răspunde la cele mai frecvente 60 de întrebări ale noilor părinți. Evită depresia post-partum și elimină orice factor care ar putea să transforme primul an alături de bebeluș într-o experiență greoaie și neplăcută!

Cercetările arată că un procent ridicat de mămici (60-80%) experimentează după naștere perioade îndelungate de tristețe, iritabilitate, anxietate și capacitate redusă de concentrare. Aceste „baby blues” cunoscute sub numele de tristețe post-partum pot degenera în depresie post-partum din cauza presiunii suplimentare provocată de sfaturi contradictorii sau întrebări la care tinerele mamici nu au un răspuns.

De aceea, această carte este ca o mână de ajutor întinsă tuturor proaspetelor mămici. Mămicilor care au zeci de întrebări și care vor ajutorul unor experți în domeniu. Mămicilor care vor să cunoască informațiile științifice, să le evalueze și să le aplice în concordanță cu propriile principii. Mămicilor care își doresc puțin ajutor la începutul unei vieți frumoase alături de bebelușul lor. Și, nu în ultimul rând, mămicilor care vor să acorde prioritate lucrurilor cu adevărat importante din viața copilului lor.

Cartea aceasta este pentru tine dacă:

·        Îți dorești să știi ce părere au specialiștii cu privire la subiecte importante precum alăptatul, înțărcatul, utilizarea suzetei, somnul bebelușului, vaccinuri și multe altele;

·        Vrei să înveți cum să iei cele mai bune decizii pentru bebelușul tău din primul an de viață;

·        Te-ai săturat de toate sfaturile contradictorii pe care le primești de la persoane fără experiență;

·        Nu ai timpul necesar pentru a-ți extrage singură informațiile prețioase de la diferiți specialiști;

·        Vrei să depășești momentele-cheie dificile și să te bucuri de clipele unice petrecute împreună cu bebelușul tău.

Fragment

„Când mă gândesc la cum a luat naștere această carte, îmi vin în minte două scene.

Prima este cea a asistentei de vârstă mijlocie, de la secția de neonatalogie, în uniforma sa verde, controlându-mi tensiunea arterială la doar câteva ore după nașterea primului meu copil. Am bombardat-o pe sărmana femeie cu o mulțime de întrebări tipice unei proaspete mămici cuprinse de griji. De ce nu prinde mamelonul? Am voie să-l pun lângă mine în timp ce doarme? Putem lăsa cățelul nostru să doarmă lângă pătuț? În final, când am întrebat-o despre utilizarea suzetei și confuzia tetină-mamelon, m-a oprit ridicându-și mâna.

– Drăguță, mi-a spus cu accentul său texan, pe un ton categoric, fără măcar să-și ia privirea de la tensiometru, orice vei decide în legătură cu toate chestiunile astea, bebelușul tău va supraviețui.

Mi-era clar că voia doar să mă liniștească, însă tot am rămas surprinsă. Nu i-am răspuns, dar mi-amintesc că m-am gândit: Bine-bine, dar nu asta voiam eu! Cine a vorbit de supraviețuire? Eu îmi doresc mai mult decât atât.

Nu știam exact ce anume îmi doream pentru copilul meu abia născut, dar știam că-l voiam fericit și sănătos, atât mintal, cât și fizic. Voiam să iubească viața, să se bucure de relații sănătoase, să-și aducă o contribuție la lumea în care trăiește. Sunt sigură că asistenta aceea, epuizată cum era, nu voia să spună că treaba unui părinte este pur și simplu aceea de a-și ajuta copilul să ajungă la maturitate fără prea multe leziuni majore. Dar comentariul ei m-a determinat să pornesc în explorare, un drum care a condus la scrierea acestei cărți.

Cealaltă scenă care-mi vine în minte este una din aceeași perioadă, câteva luni mai târziu: eu, așezată pe podea, cu soțul meu lângă mine, în secțiunea dedicată cărților de parenting1 a unei librării din San Antonio. Nu-mi amintesc de ce anume ne împiedicaserăm în acel moment, dar știu că, așa privați de somn cum eram, tot răsfoiam cărți în căutare de răspunsuri despre lucrurile pe care trebuia să le facem pentru bebelușul nostru, care dormea în cărucior, lângă noi. Eram complet copleșiți, nu doar din pricina cantității enorme de informații de care am dat, ci și a faptului că multe se băteau cap în cap. Exact ca sfaturile pe care le primeam de la persoanele din viața noastră.

De la familie, de la prieteni (unii cu copii, alții fără), la doamna de la restaurant, la tipul de la magazinul alimentar... aveam impresia că toată lumea cu care ne întâlneam avea ceva de spus despre cum ar trebui să mă comport cu fiul meu. Desigur, erau bine intenționați, dar sfaturile lor erau uneori depășite, adesea inutile și, repet, în mod constant contradictorii. Unul îmi zicea că ar trebui să dorm cu copilul meu. Altul mă avertiza că nu ar trebui nici măcar să vorbesc cu el noaptea, cu atât mai puțin să-l iau în brațe. Cineva m-a îndemnat să-i fac imediat program de somn. Altcineva insista că ar trebui să răspund, pur și simplu, nevoilor sale. Multitudinea de informații nu au făcut altceva decât să mă bage în ceață.”