Cei morţi (audiobook)

„Cei morţi“ sunt oare morţii din cimitirele Irlandei acoperite de zăpada care nu mai conteneşte să cadă? Şi, printre ei, Michael Furrey, cel despre care Gabriel Conroy află pe neaşteptate de la soţia lui că a murit la 17 ani „din dragoste pentru ea“? Sau „cei morţi“ sunt oaspeţii invitaţi de Crăciun, într-o veche casă din Dublin, la petrecerea dată de domnişoarele Morkan, mătuşile lui Gabriel, şi care pleacă de acolo convinşi că în seara aceea „au trăit din plin“? Câţi dintre noi, în fond, simţind vidul unei petreceri, sunt împinşi să ajungă la ei înşişi şi la petrecerea lor pe acest pământ? Cel puţin asta i se întâmplă, la sfârşitul petrecerii, lui Gabriel Conroy în nuvela Cei morţi a lui James Joyce. (Gabriel LIICEANU)

 

JAMES JOYCE s-a născut la Dublin în 1882. Educat într-un colegiu iezuit, James descoperă în adolescenţă literatura. În revoltata Irlandă, e el însuşi un revoltat: nu se aliniază puseelor naţionaliste din jur. În 1902 pleacă la Paris ca să studieze medicina, dar, după un an, se întoarce acasă, unde mama lui e pe moarte. În 1904 pleacă din nou pe continent, împreuna cu Nora Barnacle. În 1907 publică poemele Muzică de cameră (Chamber Music, 1907), iar în 1914 volumul de nuvele Oameni din Dublin (Dubliners). În 1916 apare Portretul artistului la tinereţe (A Portrait of the Artist as a Young Man). În timpul Primului Război Mondial locuieşte la Zürich, iar în 1923 se mută la Paris. În 1927 vede lumina tiparului monumentalul Ulise (Ulysses), poate cel mai important roman al secolului XX. În 1939 apare Finnegan's Wake, o apoteoză a stilului alegoric şi polisemantic al lui Joyce. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial scriitorul se întoarce la Zürich, unde moare în 1941, lăsând în urmă o operă definitorie pentru literatura modernă.