Cei morti (mp3)

„Cei morti“ sunt oare mortii din cimitirele Irlandei acoperite de zapada care nu mai conteneste sa cada? Si, printre ei, Michael Furrey, cel despre care Gabriel Conroy afla pe neasteptate de la sotia lui ca a murit la 17 ani „din dragoste pentru ea“? Sau „cei morti“ sunt oaspetii invitati de Craciun, intr-o veche casa din Dublin, la petrecerea data de domnisoarele Morkan, matusile lui Gabriel, si care pleaca de acolo convinsi ca in seara aceea „au trait din plin“? Cati dintre noi, in fond, simtind vidul unei petreceri, sunt impinsi sa ajunga la ei insisi si la petrecerea lor pe acest pamant? Cel putin asta i se intampla, la sfarsitul petrecerii, lui Gabriel Conroy in nuvela Cei mortia lui James Joyce. (Gabriel LIICEANU)

JAMES JOYCE s-a nascut la Dublin in 1882. Educat intr-un colegiu iezuit, James descopera in adolescenta literatura. In revoltata Irlanda, e el insusi un revoltat: nu se aliniaza puseelor nationaliste din jur. In 1902 pleaca la Paris ca sa studieze medicina, dar, dupa un an, se intoarce acasa, unde mama lui e pe moarte. In 1904 pleaca din nou pe continent, impreuna cu Nora Barnacle. In 1907 publica poemele Muzica de camera (Chamber Music, 1907), iar in 1914 volumul de nuvele Oameni din Dublin (Dubliners). In 1916 apare Portretul artistului la tinerete (A Portrait of the Artist as a Young Man). In timpul Primului Razboi Mondial locuieste la Zürich, iar in 1923 se muta la Paris. In 1927 vede lumina tiparului monumentalul Ulise (Ulysses), poate cel mai important roman al secolului XX. In 1939 apare Finnegan's Wake, o apoteoza a stilului alegoric si polisemantic al lui Joyce. La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial scriitorul se intoarce la Zürich, unde moare in 1941, lasand in urma o opera definitorie pentru literatura moderna.