Cele mai frumoase chipuri ale iubirii. Secretele mintii omenesti in opera marelui initiat, Rumi

...Golgota iubirii este un munte lăuntric, pe noi înșine trebuie să ne readucem în contact cu Sinele, cu iubirea din noi. Înlăuntru pierdem puterea noastră de a iubi și tot aici trebuie să căutăm calea către redobândirea propriei puteri, către regăsirea Sinelui și a iubirii sale.
Mai presus de a fi iubiți de alții este... să trăim înlăuntrul nostru starea de a iubi, căci atunci Domnul ni se arată nouă sub forma trăirii numită iubire. Chipul Domnului „ca iubire” e-n această șoaptă, pe care o pot auzi toate ființele vii.
Iubirea înflorește trandafirul și te înflorește pe tine. Când tu iubești, lumea întreagă strălucește, devin frumoase chiar și lucrurile pe care le credeai urâte. Când privești cu ochii iubirii, când percepi cu ochii ei, percepi conștient, devii conștient de frumusețea, de grația și de binecuvântarea existenței. Iubirea poate vedea că nu există nimic urât, nimic rău, nimic negativ, că toate cele născute din iubire au atributul fundamental al luminii și al frumuseții...
Iubirea este „CONȘTIENTĂ”, ea nu poate vedea nimic urât, căci urâtul, răul, negativul sunt făcute de mintea noastră, nu de Domnul. Ele sunt făcute prin eroare de percepție.
Răul este un contrast care ne dezvăluie unde greșim și când greșim, unde și când ne-am pierdut puterea de a iubi. De aceea, frica de rău este, de fapt, frica noastră de a conștientiza că ne-am pierdut iubirea.
Frica de rău este frica de a înțelege că am greșit, îndepărtându-ne de Sine, de Dumnezeu, de iubirea care ne înflorește dinlăuntru, cum înflorește și trandafirul.
.......
Oamenii nu devin conștienți când sunt criticați aspru din afară, ei sunt precum copiii.
Când îi criticăm sau le spunem că-i absurd ce fac, se simt atacați, iar starea de victimă în care ei se scufundă îi face și mai inconștienți de adevăr, trezindu-le agresivitatea.
Prin atac nu vom aduce niciodată pe cineva la conștiență. Atacându-ne unii pe alții, nu facem altceva decât să hrănim gândurile iraționale și emoțiile negative, iar acestea se vor răsfrânge asupra comportamentului nostru.
Inconștiența ne face imuni la iubire, incapabili să iubim, incapabili să raționăm, să gândim corect și să acționăm corect. Cearta începe din pricina Egoului, care simte dorința imperioasă de a-l strivi pe celălalt, de a-i spune ce-i bine și ce nu-i bine să spună, nu doar să facă.
Cearta e un semn al iraționalității, un semn al războiului, al conflictului, al separării.
.....
Reacția ta negativă ia jumătate din sacul de pietre și ți-o pune pe umeri; tocmai de aceea devii vinovat în ochii celuilalt, îi iei greutatea, intri în suferința lui, în inconștiența lui, devii la fel de absurd ca el, devii el.
Puterea adevărată nu este în ripostă, în afirmarea forțată a inteligenței, în insistență, în contradicție, în respingere, în luptă sau în duelul verbal în care ți se dă dreptate.
Puterea e-n acceptare. Absurdul pe care-l vezi uimitor se va înțelege pe sine ca absurd doar prin acceptare, asta-i cheia vieții conștiente.
.....
Dacă copilul tău vrea prăjituri, vrea prăjituri. S-ar putea să-l convingi cu forța să renunțe, dar aceasta nu este putere. Forța ta nu este putere. Este un fel în care tu devii lumea care-ți pune copilul în genunchi.
.....
Numai Domnul ar putea trimite dragostea în sufletul celui pe care-l vrei îndrăgostit de tine, așa că roagă-te Domnului pentru ceea ce tu nu poți face.
......
A ne cunoaște pe noi înseamnă a renunța la definițiile minții despre noi înșine și a trăi, pur și simplu, dincolo de iluziile minții, dincolo de concepte, de etichetări și de percepții, iubirea care suntem.
....
Nu te-ai născut pentru nefericire, doar ai fost învățat că nefericirea există. N-o mai afirma, îndoiește-te de ea.
.....
Descoperă Cerul din tine și plutește cu îndrăzneală în adâncul frumuseții sale, căci aceasta este destinația sufletului tău și capătul infinitului pe care-l cauți.
.....
În interiorul tău este cauza tuturor suferințelor, este cauza tuturor fericirilor. Dacă vrei să porți în tine iubirea atât de râvnită de oameni, trebuie să fii conștient că în tine este cauza suferinței și că numai tu ai puterea de a o schimba.
Decizia ta fundamentală ar trebui să fie aceea de a iubi tu în fiecare detaliu, în fiecare clipă, în fiecare zi.
.....
Sfinții închisorilor au dovedit că închisoarea, chinurile, foamea, frigul și presiunile psihologice la care au fost supuși nu le-au luat iubirea și lumina lăuntrică, dimpotrivă.
Lumina lor s-a înălțat ca o torță spirituală, puternică, ajutându-i să învingă vicisitudinile vieții și dăruindu-le oportunitatea de a-și consolida credința în Dumnezeu, în Hristos, în puterea iubirii divine.

În consecință, iubirea și credința i-a hrănit și i-a salvat, iar răutatea altora și opresiunea venită din lume i-a ridicat și le-a arătat drumul către iubire.
....
Cum spunea Lao Tzu: „Înainte de iluminare – tai lemne, car apă: După iluminare – tai lemne, car apă”.
Adică, devii înțelept când înțelegi că suferința vieții tale a fost cauzată de tendința minții tale de a complica lucrurile. Înțelepciunea te întoarce la simplitate. Nu ești în această lume pentru a suferi, ci pentru a te bucura de existența ta, orice ai face. Ești aici să descoperi că simplitatea este esența ta.
.....
Dacă te-ai îndepărtat de partenerul tău de viață, nu te mai înțelegi cu el și-ți pare că el te frustrează, că nu-ți dăruiește, atunci trebuie să știi că este posibil ca tu să faci lucrurile pentru care îl acuzi pe el.
Tu nu mai dăruiești, ci aștepți să primești. Tu nu mai ai iubire pentru el.
Inversează lucrurile îndată. Dă-i ceea ce îți lipsește. Dacă vrei atenție, dă-i atenție. Dacă vrei să fie calm și cald, fii tu calm(ă) și cald(ă). Dacă vrei bucurie, fă lucruri care îl bucură pe celălalt.

...Suferințele pe care le-au trăit oamenii în trecut, unde sunt? Unde este frica lumii, unde se ascunde furia războiului, unde este ura miliardelor de oameni care au trăit pe Pământ?
Unde sunt iubirile zdrobitoare și unde este fericirea tuturor celor ce au trăit vreodată în trup? Unde sunt victoriile marilor cuceritori ai lumii, ce a rămas din toate cele pe care oamenii le-au crezut capăt de lume?
Ei, bine, în mod evident, toate emoțiile și sentimentele trăiesc atâta vreme cât trăim noi. Chiar acum ele ne macină sau ne luminează, ne fac să simțim bucurie sau deznădejde, ele sunt creațiile percepției noastre și cele pe care le putem schimba conștient pentru a trăi frumos și a trece prin această viață cu grație și cu bucurie.
Noi creăm emoții și gânduri, dar nu suntem emoțiile și gândurile noastre. Ne aflăm temporar în trup, dar nu suntem trupul. Practicăm o profesie, dar nu suntem profesia. Dincolo de toate acestea este Eul nostru superior, Viața, singurul adevăr și singura realitate nemuritoare...