Cizme, roba, camasa de noapte

Cizme – 1940. Doi militari de cariera, unul nazist, unul nu, ravnesc onoruri rezervate scriitorilor. Sunt siguri ca le vor obtine, ca vor intra cu cizmele lor butucanoase intr-un salas al muzelor, primul bazandu-se pe contextul politic, al doilea pe autoritarismul lui. Roba – La Academia Braziliana de Litere totul e dupa model frantuzesc, incepand cu sediul, palatul Micul Trianon din Rio de Janeiro. Cei patruzeci de nemuritori poarta un costum de gala somptuos, roba cu fireturi aurite si o spada. Dar nu de spada se folosesc ei atunci cand trebuie sa se apere, ci de limba bine ascutita! Se pricep foarte bine, chiar si la 80 de ani, sa manevreze cu viclenie cuvinte care ustura, spinteca, ucid de-a binelea. Camasa de noapte – Diafana, transparenta, tesuta din lumina rasaritului, camasa aceasta metaforica e singurul vesmant care o acopera pe iubita poetului in versurile lui. Iar versurile ii aduc autorului un binemeritat loc printre nemuritori. Numai ca si nemurirea aceasta e metaforica. Dupa moartea poetului Antônio Bruno, la Micul Trianon se declanseaza un mic razboi. Militarii care asediaza palatul sunt respinsi cu brio de batranii academicieni versati in dueluri verbale si literare, cu ajutorul a patru muze mai mult sau mai putin suave, fostele amante ale lui Bruno. Jorge Amado (1912 2001) este cel mai renumit scriitor brazilian apartinand scolii moderniste. A debutat la varsta de optsprezece ani cu romanul Tara carnavalului. In același an s-a stabilit in Rio de Janeiro unde a facut studii de Drept, dar nu a practicat niciodata profesia de avocat, dedicandu-se in schimb scrisului. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numara Gabriela (publicat în 1958 si ecranizat intr-un film de mare succes), Dona Flor și cei doi soti ai ei (publicat in 1966 si de asemenea adaptat pentru marele ecran), Capitanii nisipului, Toccaia Grande. Considerat a fi printre cei mai importanti scriitori latino americani, alaturi de Gabriel García Márquez, Miguel Ángel Asturias, Mario Vargas Llosa, Jorge Amado a fost tradus in 55 de tari si a facut parte din Academia de Litere Braziliana din 1961 pana in anul mortii sale.