Clara Noaptea

Si o poveste dura, uneori cald-umana, care se aduna in ritm de jurnal si de confesiune. Clara Ziua si Clara Noaptea au, in cele din urma, acelasi chip: cel al spaimei. "Clientul acela nu semana cu cei ce veneau de obicei sa ma vada. Ceva din fixitatea ochilor lui si a atitudinilor il facea sa semene cu un ascet sau cu un dement. Cineva care stie si care nu mai asteapta nimic de la lume. Eleganta lui ma surprinsese. Nu vorbesc de eleganta aceea care se cumpara la preturi mari, ca un parfum destinat sa ascunda mirosurile dezagreabile si care in cele din urma se impleteste cu ele pentru a da o putoare inca si mai teribila. Eleganta lui era naturala. Involuntara. Frumusetea lui, asijderea. Un chip dureros, marcat de timp."