Clipa ca imagine. Teatru si fotografie

Octavian Saiu, Clipa ca imagine

„Inrudite prin cultul vizualului, teatrul si fotografia au vocatia clipei care ramane. In feluri diferite. Prin forta unui spectacol de a se incrusta parca pentru totdeauna in memoria noastra afectiva, prin iluzia ca o fotografie isi asigura eternitatea, ne razbunam cate putin vremelnicia. De la epoca primelor forme de ritual si pana la era lui «homo selfius», fiinta umana a avut nevoie de ispita timpului oprit in loc. Intr-un loc anume: rama scenei, dreptunghiul unei imagini decupate, poate ambele deodata. In asemenea franturi de vesnicie se oglindeste fie intregul univers, fie intimitatea unui singur suflet. Iar cei care ne-au invatat sa le pretuim se numesc Henri Cartier-Bresson, Richard Avedon, Annie Leibovitz sau Giorgio Strehler, Robert Wilson, Silviu Purcarete... Despre ei, despre alti maestri ai privirii, despre teatralitatea fotografiei si magia fotografica a teatrului este vorba in aceasta carte.“