Comunismul povestit copiilor de fiica unui condamnat la moarte. Procesul Canalului Dunăre-Marea Neagră

O familie normală. Un tată harnic, inventiv, onest. O mamă iubitoare şi blândă. O fetiţă frumoasă şi bine educată, ocrotită în atmosfera de farmec a poveştilor contesei de Ségur. Trăiesc fericiţi, în căminul prosper făurit prin munca mâinilor lor. Şi, peste acest tablou idilic, norii negri ai „dictaturii clasei muncitoare” revarsă teroarea şi distrugerea.

Ce înseamnă pentru un copil alungarea din rai, condamnarea nedreaptă a tatălui la moarte, aruncarea într‑o lume nebănuită, a răului şi a primejdiei? Aceasta este povestirea pe care o veţi citi în paginile cărţii Marthei Georgescu Topuslău, istorisită nepoţilor, care nu pot crede că s‑a putut întâmpla aşa ceva. Spusă simplu, într‑un fel care aminteşte în mod paradoxal basmele copilăriei, ceea ce face şi mai înspăimântătoare realitatea căreia numai o parte dintre aceşti oameni i‑au supravieţuit. Şi, ca o temelie de piatră, pe care se înalţă eşafodajul delicat al vorbelor povestitoarei, se aşează textul broşurii Procesul bandei de sabotori şi diversionişti de la Canalul Dunăre‑Marea Neagră, apărută în 1952 la Editura pentru literatură politică…