Confesiunile leoaicei

 

O intamplare adevarata – unul dupa altul, atacurile leilor provoaca moartea locuitorilor unei regiuni indepartate din nordul Mozambicului – este pretextul lui Mia Couto pentru a scrie un roman surprinzator. Insa nu este vorba neaparat despre lei si vanatoare, ci despre barbati si femei care traiesc in conditii extreme. Dupa cum afirma unul dintre personaje, „aici nu e nici politie, nici guvern, si pina si Dumnezeu exista doar cateodata”. Iar Confesiunile leoaicei, prin versiunea lui Mariamar, o locuitoare din satul Kulumani, si prin jurnalul lui Arcanjo Baleiro, vanatorul angajat sa omoare leii, ne demonstreaza cum razboiul, foamea, superstitiile pot transforma oamenii in animale salbatice: „Viata te-a facut neom: atat de mult te-au tratat ca pe un animal, incat chiar ai crezut ca esti un animal”. Pe acest fundal se construieste si se dezvolta figura extraordinara a unei femei – Mariamar.

 

Mia Couto da la iveala o naratiune in care actioneaza forte misterioase, supranaturale, in care umanitatea se infrunta cu natura, barbatii cu femeile si traditia cu modernitatea. - Publishers Weekly

 

O parabola a cruzimii umane si a consecintelor acesteia. Confesiunile leoaicei ne infatiseaza felul in care oamenii se pot transforma, la propriu si la figurat, in animale, iar violenta, odata infaptuita, dobindeste o existenta independenta si implacabila. - The Boston Globe

 

O poveste complexa in care lumea spiritelor se materializeaza, animalele sunt controlate de oameni, iar stramosii sunt temuti pentru puterea lor de a distruge orase. Couto examineaza ciocnirea dintre diferitele credinte – fie ele tribale, apartinind islamului sau crestine – din Africa postcoloniala, intretesind cu abilitate o critica la adresa patriarhatului puternic inradacinat. - Kirkus Reviews