Contele de Monte-Cristo (partea I)

Romanul Contele de Monte-Cristo a aparut intre 1845-1846 in foileton, in ziarul Le Journal des Débats, apoi in Le Siècle si s-a bucurat de un succes imens. Publicul astepta cu viu interes aparitia urmatoarelor aventuri ale lui Monte-Cristo, acest supraom, inzestrat cu atatea cali­tati exceptionale, posesor al unei averi fabuloase si al unei distinctii aris­to­cratice, care indeplineste in mod deliberat rolul de unealta a sortii, distrugandu-i pe cei corupti si josnici, izbavindu-i de suferinte pe cei napastuiti. Dar succesul romanului nu se datora numai acestui personaj misterios si atotputernic, ci si dramatismului si­tua­tiilor si pate­tismului cu care Dumas crease aceasta lume, atat de asemanatoare cu lumea reala.

„Contele de Monte-Cristo ramane, alaturi de Cei trei muschetari, opera cea mai citita și, fara doar și poate, cea mai reușita a lui Dumas. Aceasta reușita se datoreaza celor mai diverse aspecte ale romanului romantic, de la critica valorilor burgheze la nostalgia divinitații, de la angajamentul istoric la visul exotic, ridicandu-le prin forța geniului sau de povestitor și printr-o sensibilitate extrema la rang de locuri comune ale imaginarului epocii sale, la o dimensiune mitica ce-i confera romanului sau pana in ziua de azi intreaga putere de fascinație.” (Jean-Pierre de Beaumarchais, Dictionnaire Bordas. Les grandes œuvres de la littérature française, Bordas, 2003)