Copiii paznicilor de elefanti

Peter Høeg (n. 1957, Copenhaga) a debutat in 1988, cu volumul Reprezentare despre secolul al XX lea, care a fost tradus si sub titlul Istoria viselor daneze. A publicat apoi Povestiri despre noapte, care a atras atentia criticii asupra sa si i-a adus mai multe premii literare. Insa cartea care l-a consacrat in plan international, a fost tradusa in peste treizeci de tari si a ramas timp de douazeci si sase de saptamani in lista de best-sellers a ziarului New York Times a fost Cum simte domnisoara Smilla zapada, publicata in 1992. A mai scris romanele Marginalii (1993), Femeia si maimuta (1996), Fata tacuta (2006) si Copiii paznicilor de elefanti (2010). „In Fata tacuta, Kasper Krone, clovnul cu auz suprasensibil, urmarit pentru evaziune fiscala, pornea in aventura salvarii unor copii charismatici; in Copiii paznicilor de elefanti, actiunea, cu nimic mai putin palpitanta, porneste de la o cautare similara, dar in plan invers: trei frati minori incearca sa si salveze parintii de tentatia raului. Peter, eroul de 14 ani, un fel de Praslea dintr-un basm pe care il povesteste cu simplitate si haz, cartea fiind scrisa din perspectiva sa (la persoana intai, cu adresare directa cititorului, care e implicat ca partener de dialog), descopera ca, in parohia de tara de pe insula fericita unde isi petrece copilaria, parintii sai nu sunt defel fiintele desavarsite pe care si le inchipuise. Ci doar niste nepriceputi paznici de elefanti”. (Grete Tartler, in Prefata)