Cortegiul magilor

Adrian Popescu este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), unde reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit. (Raluca Dună)

* * *

În Cortegiul magilor e reluat motivul poemului ce deschide volumul Călătoria continuă: drumul celor trei magi spre Betleem. Narațiunea are candoare și pitoresc necontrafăcut. (Dinu Flămând)

* * *

O fermecătoare poveste de Crăciun, care ar putea face înconjurul planetei dacă ar fi tradusă cu artă în limbi de circulație, este Cortegiul magilor (1996). Autorul istorisește călătoria întreprinsă de „cei trei magi”, Balthazar, Melchior și Gaspar, la Ierusalim și apoi la Betleem, în scopul de a se închina nou-născutului Isus... Faptele sunt relatate la persoana întâi din perspectiva servitorului lui Balthazar. (Alex. Ștefănescu)

* * *

Această narațiune cu subiect sacru, Nașterea Domnului, mi-a fost cerută prin 1993-1994 de regretatul Mircea Ciobanu, redactor pe atunci la Editura  Eminescu. Cartea s-a alcătuit parcă de la sine, iar dorința mea de a oferi tinerilor o călătorie imaginară prin Țara Sfântă, spre Betleem, unde eternitatea străpunge istoria, a fost ardentă. Capitolele romanului sunt tot atâtea discrete introduceri în specificul locurilor prin care caravana celor trei Crai de la Răsărit se îndreaptă spre ieslea unui copil iudeu, om și Dumnezeu... Totul este relatat de personajul Adri, urmând fericit, alături de cei trei magi, steaua care-i călăuzește zi și noapte. Firul epic am vrut să susțină culorile trăirii. (Adrian Popescu)

* * *

În trupușorul acelui Copil eram noi, cei care îl adoram, și generațiile care aveau să vină să I se închine, implorându-I ajutorul și mântuirea, rugându-L să ducă pe umerii Săi sarcina grea a păcatelor și a inconsecvențelor, a negărilor și a crimelor tuturor celor ca noi, slabi și vinovați. El va fi Mielul înjunghiat pe altar. El va fi Preotul Suprem pentru noi la Tatăl. El va fi Regele umanității unite sub Domnia Lui. El va fi Legiuitorul ale cărui Porunci ne conduc, pas cu pas, anotimp cu anotimp, la viața fără de moarte și la izvorul tinereții veșnice. Trei crai L-au prevestit și au venit din Răsărit să I se închine. S-ar putea ca Melchior și Gaspar (care are înaintași în îndepărtata Indie) și stăpânul meu, Balthazar, să fie și vestitorii voștri, aducându-vă, oameni buni, Mesajul bucuriei: „Nu mai umblați în întuneric. El a sosit!”. (Adrian Popescu, fragment din Cortegiul magilor)

* * *

ADRIAN POPESCU s-a născut la 24 mai 1947 în Cluj. Este poet, echinoxist din prima generație, eseist și traducător. Debutează în 1962, în ziarul local, apoi are primul grupaj de versuri la revista Steaua, în 1964. Debut în volum: Umbria (1971). Corector, redactor, apoi redactor-șef (1999-2020) la Steaua. Versurile i-au fost traduse în volume în limbile germană (Franz Hodjak), franceză (Gérard Bayo), sârbă (Dimo Dimcev și Dumitru M. Ion), maghiară (Farkas Árpád), precum și în antologii în diverse limbi (spaniolă, greacă, ebraică, engleză etc.). Distins cu Premiul Academiei Române (1989), premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1971, 1979, 1997), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (2007), Premiul „Tudor Arghezi” (2013), Premiul „Lucian Blaga” (2017).

POEZIE: Umbria (Dacia, 1971 – Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România), Focul și sărbătoarea (Dacia, 1975), Cîmpiile magnetice (Eminescu, 1976), Curtea medicilor (Eminescu, 1979 – Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România), Suburbiile cerului (Eminescu, 1982), O milă sălbatică (antologie, postfață de Mircea Iorgulescu, Cartea Românească, 1983), Proba cu polen (Dacia, 1984 – Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Vocea interioară (Dacia, 1987), Călătoria continuă (Cartea Românească, 1989 – Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu” al Academiei Române), Pisicile din Torcello (Albatros, 1997 – Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul revistei Poesis; Premiul Salonului Național de Carte Cluj; Premiul revistei Ateneu; Premiul revistei Familia), Poezii (antologie, Vitruviu, 1988), Fără vârstă (prefață de Dan Cristea, Cartea Românească, 1998), Umbria (antologie, Vinea, Colecția Ediții definitive, 2000; ed. a II-a: 2007, prefață de Ștefan Borbély), Drumul strâmt (Dacia, 2001 – Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România), Dimineața în forul roman (Limes, 2008), Poezii religioase (antologie și prefață de Ion Buzași, Galaxia Gutenberg, 2010), Ieșirea în larg (antologie, Colecția Poeții laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, postfață de Ion Pop, Paralela 45, 2010), Cuibul (antologie, Tipo Moldova, 2012), Costumul negru (Cartea Românească, 2013), Corso (Cartea Românească, 2018), Poezii. 1971-2018 (Școala Ardeleană, 2018 – Premiul „Cartea anului”, ex-aequo, acordat de revista România literară), Planetă dificilă (Junimea, 2021).

ESEURI: Spuma și stînca (Dacia, 1991), Lancea frântă. Lirica lui Radu Gyr (Didactică și Pedagogică, 1995; ed. a II-a: Tracus Arte, 2013), Italia subiectivă (Ars Longa, 1997), Revelații (Casa Cărții de Știință, 2001), Aur, argint, plumb (Limes, 2005), Academia de pe Gianicolo (Cartea Românească, 2009), Grădina cu statui (Școala Ardeleană, 2017).

PROZĂ: Tînărul Francisc (Dacia, 1992; ed. a II-a: Paralela 45, 2000; ed. a III-a: 2008, Galaxia Gutenberg), Cortegiul magilor (Dacia, 1996).

TRADUCERI: Alessandro Baricco, Ocean Mare (Polirom, 2003), Mătase (Polirom, 2004), Fără sânge (Polirom, 2004); Giorgio Caproni, Sămânța plânsului (Casa Cărții de Știință, 2005); Attilio Bertolucci, Dormitorul, roman familial (Casa Cărții de Știință, 2007, prefață de Ion Pop); Luigi Giussani, Sensul religios (Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, 1997, în colab.); Eduard G. Farrugia S.J. (coord.), Dicționarul enciclopedic al Răsăritului creștin (Galaxia Gutenberg, 2006, în colab.); Renzo Lavatori, Spiritul Sfânt, darul Tatălui și al Fiului. Studiu asupra identității Spiritului Sfânt ca dar (Galaxia Gutenberg, 2006, în colab.); Francesco Miano, Dimensiuni ale subiectului. Alteritate, relaționare, transcendență (Galaxia Gutenberg, 2010).