Sylvie Galland este psihoterapeut, a fost directoare a Centrului de psihoterapie pentru copii de la Spitalul din Lausanne. Este o mai veche colaboratoare a lui Jacques Salomé, împreună cu care a mai publicat Mémoires de l’oubli (Editions Jouvence) Și je m’écoutais je me comprendrais (Editions de l’Homme).
Jacques Salomé (n. 1935) este psihosociolog, formator, scriitor și poet. Și-a obținut licența în psihiatrie socială la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare în relații interumane „Le Regard fertile“ de la Roussillon-en-Provence și a predat vreme de cincisprezece ani la Université de Lille III. Filiația sa teoretică se revendică din curentul psihologiei umaniste, inițiat de Carl Rogers. La începutul carierei în relațiile interumane s-a folosit de psihanaliză, mergând în direcția propusă de Milton Erickson, pentru care subconștientul este un rezervor de resurse, nu o componentă întunecată a psihicului. În primele sale cursuri de formare, Jacques Salomé a folosit tehnici corporale ca Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenică precum psihodrama. Aceste numeroase experiențe l-au condus în timp la elaborarea unei metode personale: ESPERE (Energie Specifică Pentru o Ecologie Relațională Esențială), un sistem teoretic și practic, constând în concepte și instrumente proprii. A format până în prezent peste 60 000 de asistenți sociali, medici, psihologi și consultanți. A ținut conferințe, cursuri de formare și are discipoli (moderatori în metoda ESPERE și formatori de moderatori) în Franța, Belgia, Canada, Elveția, Insulele Réunion. A semnat de-a lungul timpului cronici permanente în reviste de referință din presa franceză și canadiană. A scris 70 de cărți și este coautor al unor lucrări de referință despre comunicare și cuplu, teoretician în cadrul Asociației pentru Comunicare Relațională prin Ascultare Activă. Cărțile sale au fost traduse în peste 27 de limbi.
Dorința în dragoste este minunată, fabuloasă, dinamică, atunci când se înscrie într-un ciclu de reciprocitate.
Jacques Salomé
Femininul vrea mai întâi să fie apreciat printr-o recunoaștere și o considerație care ar veni din exterior, de la Celălalt. Acestea sunt mai importante decât satisfacția fizică; ele trec cu mult înaintea plăcerii. Femininul are un vis absolut, de eternitate, de plenitudine; idealizează dragostea în aspectele sale cele mai puțin sexuale; se teme de carnalul prea limitat.
Masculinului îi place să vadă, el se bucură de frumusețea imediată. Cuvintele nu-i sunt necesare pentru a-și exprima emoțiile. El se lasă foarte puțin dus pe aripile fantasmelor, este conștient și de îndoielile sale, și de efemeritatea lucrurilor. Masculinul a interiorizat căderea, pierderea iremediabilă a paradisului; știe care sunt trădările posibile.
Jacques Salomé este un umanist pragmatic. Într-o epocă în care discursul psihologic se pierde în confuzie, el a știut să se concentreze pe esenţial: relaţia dintre oameni. El nu teoretizează, el explică. De aceea este înţeles și de aceea sfaturile lui te ajută să trăiești mai bine.
– Jean-Louis Servan-Schreiber
Jacques Salomé ne întreabă dacă drumul nostru are o inimă. Al lui are una, și tocmai de aceea ne vorbește.
