Cutia Pandorei

În Japonia din primii ani de după război, într-o țară învinsă și devastată și într-o societate depravată și coruptă, un tânăr artist pe nume Risuke ajunge într-un sanatoriu pentru bolnavi de tuberculoză. Aflat în căutarea sensului vieții, pe care simte că l-a pierdut, și încercând să fie un „bărbat nou”, în ton cu noua epocă în care intră țara sa, Risuke se confruntă cu o comunitate cu reguli diferite, înconjurat de pacienți, asistente și angajați care mai de care mai interesanți și mai excentrici.

Printre rândurile relatării aparent simple a vieții din sanatoriu, pe care protagonistul o face într-o serie de scrisori trimise unui prieten, transpar unele teme majore, printre care căutarea sinelui, singurătatea sau angoasa existențială.

Cutia Pandorei, a cărei apariție a fost împiedicată mai întâi de bombardarea tipografiei chiar în timp ce era imprimată cartea, apoi de cenzură, este una dintre operele care reflectă cel mai bine criza identitară care a dominat societatea japoneză postbelică.

OSAMU DAZAI, pe numele său adevărat Shūji Tsushima, s-a născut la 19 iunie 1909, într-o familie numeroasă și înstărită, în pre­fectura Aomori din nordul Japoniei. În timpul gimnaziului și liceului a publicat povestiri în numeroase publicații locale. A urmat cursurile secției de literatură a liceului din Hirosaki, însă a început să-și neglijeze studiile odată cu sinuciderea idolului său, scriitorul Ryūnosuke Akutagawa, în 1927. Dazai atinge apogeul popularității sale după cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu ro­manul Shayō (Amurg), care zugrăvește declinul nobilimii nipone după război. Pe 13 iunie 1948, Dazai și amanta pentru care își părăsise soția și copiii se sinucid, înecân­du-se în canalul Tamagawa din apropierea ca­sei sale. Trupurile lor au fost descoperite abia șase zile mai târziu, pe 19 iunie, când Dazai ar fi împlinit 39 de ani. Alături de Amurg și Dezumanizat, printre cele mai renumite scrieri ale lui Osamu Dazai se numără Tsugaru (Tsugaru), Joseito (Școlărița), Viyon no tsuma (Soția lui Villon), Shin Hamuretto (Noul Hamlet) și Guddo bai (Good bye).