Darul ingerului

Pline de căldură și omenie, aceste istorisiri vor hrăni cu dragoste sufletele copiilor, vor ­odih­ni, umplându-le de gingășie sufletele împovărate ale pă­rinților, înseninând frunțile brăzdate de vre­me ale bunicilor.

„La subsol se auzi o bătaie în ușă. Copiii se năpustiră să deschidă, şi înaintea lor apăru un bărbat în braţe cu un brăduţ. În spatele lui – o fetiţă fru­moasă, bă­laie, însoţită de doică, încărcată cu o su­­me­denie de pachete şi cutii.

Copiii se strânseră sfioşi lângă mama lor.

– E îngerul, mămico, este îngerul? – şoptiră ei în­ce­ti­şor, privind cu evlavie spre fetiţa cea atât de arătoasă.

Bradul era de acum aşezat pe podea. Bătrâna doi­că desfăcea pachetele, scotea din ele chifle şi co­lă­­cei gustoşi, brânză, unt, ouă, împodobea brădu­ţul cu lumânări şi daruri.

Copiii încă nu îşi pu­teau veni în fire: se minunau de «înger» în tăcere, fără să se mişte din loc.