De la Orient la Occident. Decoraţia interioară în reşedinţele domneşti şi boiereşti (1774-1914)

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea în Principatele Române se producea o răsturnare a valorilor culturale de tip oriental în favoarea celor occidentale. Atât arhitectura exterioară, cât şi cea interioară au fost afectate de această schimbare; clasele privilegiate au adoptat treptat mobilierul în stil european, care pentru o lungă perioadă a coabitat cu mobilierul de influenţă turcească: măsuţe joase din lemn uşor traforat, cu intarsii de sidef sau fildeş, de formă pătrată sau poligonală; taburete cu picioare strunjite (scaunele fiind rar întrebuinţate), etajere bogat ornamentate cu traforuri; divanuri acoperite cu covoare; podele şi pereţi acoperiţi, de asemenea, cu covoare.

O prelungire a tradiţiilor orientale, până spre deceniile trei-patru ale secolului al XIX-lea, se remarcă în interioarele caselor boierilor mai mici sau ale negustorilor. Intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice (în 1831 în Ţara Românească şi în 1832 în Moldova ) a reprezentat pentru societatea românească o preluare, într-un ritm alert, a normelor şi a codurilor occidentale de moderizare; vechea influenţă osmano-levantină, adusă de domniile fanariote, era treptat înlocuită cu normele şi codurile europene.

Documente inedite, devize de plată întocmite de firme străine sau româneşti pentru achiziţionarea unor decoraţiuni interioare (obiecte de ornament, piese de mobilier, tablouri, argintărie etc.) de către familiile domnitoare din România sau de alţi comanditari, dar şi inventare existente în fondurile de arhivă (Fondul Castele şi Palate, Fondul Ministerului Agriculturii, Domeniilor şi Comerţului - Serviciul Bunuri, Ecarete, Fondul Casa Regală, C. M. Cantacuzino, Fundaţia "I.C. Mihail” ş.a.) privitoare la dotarea reşedinţelor au constituit punctele de plecare în realizarea lucrării.