De la Ungaria Mare la România Mare. Sânge, rasă și națiune

Până relativ recent, istoria eugeniei din Europa Centrală și de Est era aproape necunoscută atât specialiștilor, cât și publicului larg. În perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și finalul celui de-al Doilea Război Mondial, Ungaria și România au trecut prin modificări teritoriale şi transformări demografice profunde. În această perioadă, eugeniștii români și maghiari, dar și cei germani au publicat substanțial despre așa-zisa știință a îmbunătățirii rasei umane, s-au organizat în societăți academice, au organizat dezbateri publice și prelegeri populare, au influențat politici sanitare, de sănătate publică și educaționale. De asemenea, unii dintre ei au contribuit la formularea și apoi punerea în practică a politicilor de excludere socială și purificare etnică, de la deportări și schimburi de populație până la Holocaust. Lucrarea trasează carierele științifice ale unor eugeniști reprezentativi din cele două țări și descrie totodată modul în care fiecare dintre ei a articulat științific teoriile eugenice propuse. Mai mult, acești autori și ideile lor eugenice sunt contextualizați pentru a-și putea găsi locul în domeniul mai larg al istoriografiei, dar și în dezbaterile curente despre memorie, moșteniri culturale, istorie comună și, nu în ultimul rând, despre resurgența etnonaționalismelor.

Mișcarea eugenistă în Ungaria, 1900-1945 • Mișcarea eugenică în țările Puterilor Centrale după 1914 • Lupta de autoapărare a rasei maghiare • Aspecte ereditare și medicale ale eugeniei și psihiatriei  • Programul de eugenie și igienă rasială pentru Ungaria • Eugenia și catolicismul • Mișcarea eugenică și biopolitică în România, 1900-1945 •  Eugenia și românismul • Problema rasială a României • Norme eugenice în organizațiile legionare • Amestecul rasial și etnic în România • Mitul sângelui • Rasă și destin național • Idei eugeniste în rândul elitelor maghiare din Transilvania în perioada interbelică • Sânge maghiar – sânge valah • Este războiul un factor de ameliorare a rasei? • Mișcarea eugenistă germană din Transilvania înainte și după 1918 • Rasismul, cadrul biologic și discursul eugenic împotriva romilor în România Mare

Marius TURDA este profesor la Universitatea Oxford Brookes și directorul Cen­trului de Studii Umaniste Medicale al aceleiași universități. Membru al Societății Regale a Istoricilor din Marea Britanie și al Asociației Americane de Psihologie, a fost și directorul fondator al Institutului Cantemir de la Universitatea Oxford. Publicațiile sale recente includ În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă (2024, 2025; ed. engl. 2026) și Race and National Character in Hungary, 1880s‑1940s (în curs de apariție). Este editorul seriei CEU Press Studies in the History of Medicine și editorul general al colecției A Cultural History of Race, publicată de Bloomsbury în șase volume în 2021.

Zsuzsa BOKOR a studiat etnografia, limba și literatura maghiară, absolvind și un masterat în antropologie culturală la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj. Este doctor în istorie și științe sociale și, din 2008, cercetător în cadrul Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale din Cluj și redactor responsabil al Editurii ISPMN. Interese de cercetare: istoria minorității maghiare din perioada interbelică, istoria medicinei și sănătății publice din aceeași perioadă și istoria genului și a implicării sociale a femeilor după Primul Război Mondial. A publicat mai multe articole de specialitate și volumul Testtörténetek. A nemzet és a nemi betegségek medikalizálása a két világháború közötti Kolozsváron (2013).

Tudor GEORGESCU a studiat istoria la Universitatea Indiana Bloomington, iar ulterior a obținut doctoratul în istoria medicinei la Universitatea Oxford Brookes, unde este în prezent coordonator de programe de cercetare și lector asociat. A predat și la Ruskin College Oxford și a coordonat programul de podcast www.pulse‑project.org, dedicat relațiilor dintre știință și medicină. Interese de cercetare: istoria eugeniei și a fascismului în Europa secolului XX, cu o atenție specială asupra minorităților etnice germane din România interbelică. Este autorul cărții The Eugenic Fortress: The Transylvanian Saxon Experiment in Interwar Romania (2016).

Adrian-Nicolae Furtună a studiat sociologia la Universitatea din București; este doctorand la Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române și asistent colaborator în Departamentul de Hungarologie, Studii Iudaice și Rromani, Univer­sitatea din București. Lucrează la Compartimentul de Documentare și Cercetare al Centrului Național de Cultură a Romilor. Interese de cercetare: sociologie istorică, studii critice rome, moștenirile biopoliticii și producția istorică a antigipsismului în Europa de Est. A publicat Roma Slavery in Wallachia: Fragments of Social History. Sales/Donations of Children. Marriages. Petitions for Emancipation (în colab., 2019) și Deportarea în Transnistria a fami­liilor soldaților romi. Între „greșeli” administrative și imperative biopolitice. Studii de caz și documente de arhivă (coord., 2020).