Decădere umană

în stoc
SKU
FI000803/1
Preț special 35.25 LEI Preț standard 47.00 LEI
Pe scurt

Volumul de față include romanul „Decădere umană”, urmat de patru povestiri emblematice pentru personalitatea literară a celui care și-a pus amprenta asupra culturii nipone postbelice: „Amintiri” (Omoide, 1933), „Eleva” (Joseito, 1939), „O sută de vederi ale Muntelui Fuji” (Fugaku hyakkei, 1939), „Opt scene din Tōkyō” (Tōkyō hakkei, 1941).

Lucrare reprezentativă a literaturii japoneze postbelice, „Decădere umană” este o carte-cult atât pentru publicul nipon, cât și pentru cititorii de pretutindeni. Folosind convenția jurnalelor găsite, cartea trasează destinul artistului Yōzō Ōba, a cărui viață este marcată de inadecvare, eșec, alienare și disperare.

Plecat la studii la Tōkyō, Yōzō este atras de studiul artei şi de viaţa boemă a capitalei. Împreună cu un alt artist aspirant, Masaki Horiki, Yōzō își trăiește viața fără a reuși să-și găsească un țel (nici arta, nici implicarea politică nu îi aduc împlinirea), recurgând la toate paradisurile artificiale pe care și le permite și sfârșind prin a încerca să se sinucidă.

Mai multe informații
EdituraHumanitas Fiction
Colecție Raftul Denisei
Ediția cărții I
ISBN 978-606-097-380-5
Traducător George T. Șipoș
Număr de pagini 352
Formatul cărţii 13 x 20 cm
Tip copertă broșată
Data apariției 2024
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsDecădere umană
Rating-ul tău

Volumul de față include romanul Decădere umană, urmat de patru povestiri emblematice pentru personalitatea literară a celui care și-a pus amprenta asupra culturii nipone postbelice: Amintiri (Omoide, 1933), Eleva (Joseito, 1939), O sută de vederi ale Muntelui Fuji (Fugaku hyakkei, 1939), Opt scene din Tōkyō (Tōkyō hakkei, 1941).

Lucrare reprezentativă a literaturii japoneze postbelice, Decădere umană este o carte-cult atât pentru publicul nipon, cât și pentru cititorii de pretutindeni. Folosind convenția jurnalelor găsite, cartea trasează destinul artistului Yōzō Ōba, a cărui viață este marcată de inadecvare, eșec, alienare și disperare.

Plecat la studii la Tōkyō, Yōzō este atras de studiul artei şi de viaţa boemă a capitalei. Împreună cu un alt artist aspirant, Masaki Horiki, Yōzō își trăiește viața fără a reuși să-și găsească un țel (nici arta, nici implicarea politică nu îi aduc împlinirea), recurgând la toate paradisurile artificiale pe care și le permite și sfârșind prin a încerca să se sinucidă.

OSAMU DAZAI (1909–1948), pseudonimul literar al lui Shūji Tsushima, s-a născut în satul Kanagi din prefectura Aomori, în partea cea mai de nord-est a insulei Honshū, insula principală a arhipelagului japonez. La puţină vreme după moartea tatălui, în 1923, Dazai a intrat la Liceul din Aomori, plecând astfel din casa părintească. Acolo, influenţat fiind şi de înclinaţiile artistice ale celorlalţi fraţi Tsushima, a început să scrie şi să publice texte literare atât în revista şcolii, cât şi în reviste literare. În 1927, Dazai a fost admis la Colegiul din Hirosaki, dar seria de succese academice şi literare care îl convinseseră deja că va deveni scriitor i-a fost întreruptă de vestea morţii marelui autor Ryūnosuke Akutagawa (1892–1927), un eveniment care a marcat nu numai parcursul vieţii şi carierei artistice ale lui Dazai, dar şi ale unei întregi generaţii de artişti. După ce s-a concentrat mai degrabă pe scris decât la studii, Dazai s-a mutat la Tōkyō în 1930 şi s-a înscris la cursurile Facultăţii de Limbă şi Literatură Franceză de la Universitatea Imperială din Tōkyō. În același an, are loc prima sa tentativă de sinucidere, după care viața scriitorului pornește pe o pantă descendentă. În 1935 și 1936 încearcă din nouă să se sinucidă, iar în 1948 își ia viața, alături de iubita lui. Trupul i-a fost găsit pe 19 iunie, când ar fi fost cea de-a 39-a lui zi de naştere. Dazai a debutat în 1933 în revista Bannen cu nuvela Omoide și a continuat să scrie povestiri şi nuvele de-a lungul anilor 1940. Cei mai prolifici ani pentru opera lui s-au dovedit cei de după cel de-al Doilea Război Mondial, când sunt publicate contribuţiile lui esenţiale la literatura japoneză postbelică, nuvela Viyon no tsuma (1947), şi cele două mari romane, Amurg (1947) şi Decădere umană (1948).