Descheiat la vise

Un volum de Radu Bata seamănă cu o casetă în care-o femeie tânără de azi își ține, de-a valma, podoabele. Nu neapărat scumpe, nu neapărat moșteniri de familie. Plastic și sidef, alamă dar și aur pealocuri, șnurulețe și lănțișoare-ncâlcite, câte-o camee dar și câte-un inel de rockeriță cu cap de mort, o brățară cu linie pură, dar și-un pandantiv kitsch strident, purtat din nonconformism și sfidare. De asemenea, o pisicuță roz din sticlă de Murano. Peste toate poetul așterne un fel de vernis melancolic care atenuează stridențele, lăsând să strălucească doar anumite puncte din pumnul acesta de gablonzuri zornăitoare. … Jocurile de cuvinte, unele ingenioase, altele, mai rar, facile, sunt și ele, în fine, un ingredient în rețeta „poezetelor“