Despre educatie

"Aceasta imitare a ceea ce este considerat ca ar trebui sa fim, naste frica", sustine Krishnamurti. Iar aceste cuvinte ale autorului poarta in sine naturaletea oricarui adevar intrigant. De ce imitam, cum imitam, si, mai ales, ce provoaca in noi aceasta imitare in numele unui ideal, in numele lui acel "cum ar trebui sa fim"? Poate omul sa fie liber in fata unei asemenea conditionari? In definitiv, aceasta este cea mai mare dorinta a oricarei fiintei umane.

Educatia este cea care ar trebui sa-i ofere tanarului capacitatea de a percepe esentialul ("ceea ce este"), ar trebui sa-i confere libertatea de a trai intr-o lume pe care s-o creeze el insusi. Insa, in masura in care cresterea saraciei, criza ecologica, izbucnirea a din ce in ce mai multe razboaie sunt realitati ale societatii contemporane, inseamna ca educatia, asa cum este ea perceputa astazi, a dat gres. Krishnamurti propune un nou sistem, non-ierarhic si non-competitiv, in care elevul si profesorul se bazeaza pe comunicare, problematizare si indoiala. Aceste trei activitati ale mintii instituie inteligenta, o facultate a spiritului capabila sa armonizeze cunoasterea, luciditatea critica si refuzul de a accepta orice autoritate.

Adresat atat profesorilor cat si elevilor, parintilor si oricarei persoane interesate de educatie, volumul de fata, este, in fapt, o dezbatere amicala intre Krishnamurti si cititor. Fara a avea pretentia sa-i impuna ceva partenerului de discutie, autorul isi sustine "observarea lucida" folosindu-se de toate calitatile maieuticii. Nu este o exagerare. Doua dintre cele trei parti ale cartii sunt prelegeri-dezbatere sustinute de Krishnamurti in fata elevilor si a profesorilor. Cea de-a treia reprezinta o foarte interesanta punere in relatie a educatiei cu viata insasi, alaturare extrem de fireasca din moment ce educatia este cea care ar trebui sa-l pregateasca pe copil pentru caruselul vietii si pe omul matur pentru evitarea conflictului interior deoarece acesta, "proiectat in afara, devine mondial". (Vasile Mihalache)

"Viata are un sens mai inalt si mai vast decat acesta, dar ce valoare are educatia noastra daca nu l vom descoperi niciodata? Chiar daca vom fi extrem de instruiti, noi nu vom realiza prin aceasta o integrare profunda a gandirii si simtirii, vietile noastre vor continua sa fie incomplete, contradictorii, sfasiate de temeri de tot felul. Cata vreme educatia nu va cultiva o viziune integrala asupra vietii, ea nu va avea decat o mica valoare.

Pentru a institui o educatie adevarata, trebuie sa intelegem semnificatia vietii in intregul ei, iar pentru aceasta trebuie sa fim capabili sa gandim direct si in spiritul adevarului. Un ganditor prea logic este in realitate nechibzuit, caci el se conformeaza unui model, repeta fraze, iar gandirea lui urmeaza un fagas. Este cu neputinta sa intelegem viata in mod abstract sau teoretic. A intelege viata inseamna a ne intelege pe noi insine si acesta este atat inceputul cat si scopul final al educatiei." (Jiddu Krishnamurti)