Despre înlănțuiri în general. Panegiric pentru Filip. Educarea principelui creștin

Volumul de faţă reuneşte trei texte (traduse acum pentru prima dată în limba română), pe care le prezentăm într-o ordine ce nu reflectă cronologia scrierii lor: Giordano Bruno, De uinculis in genere (1588), Desiderius Erasmus, Panegyricus ad Philippum (1504) şi Institutio principis Christiani (1516). Ele stau sub semnul tehnicilor de manipulare – ca teoretizare, în micul tratat al lui Giordano Bruno, şi exemplificare, în cele două scrieri ale lui Erasmus, care aspiră implicit să-l modeleze pe Filip cel Frumos printr-un elogiu amplu şi, un deceniu mai tîrziu, să-i pună dinainte fiului acestuia, viitorul împărat Carol Quintul, o „oglindă” (de tipul Fürstenspiegel) a principelui ideal, capabil să îşi modeleze la rîndul său supuşii prin pilda propriului său comportament, atent studiat.
Citirea celor două opuscule erasmice prin prisma „înlănţuirilor” lui Bruno poate oferi o perspectivă care le sporeşte interesul, adăugîndu-se calităţilor recunoscute ale textului (literare, istorice şi politice). Pe de altă parte, micul tratat al lui Bruno (inclus de editori în Opere magiche şi elogiat de comentatori pentru îmbinarea într-o structură unică a magiei, erosului şi mnemotehnicii) este de o densitate care îl recomandă ca o lectură în sine. (Ioana Costa)