Despre sfințenie și obrăznicie

Petru Maior (1760 1821) este cel mai vizibil și eficient scriitor dintre membrii Școlii Ardelene. Afirmația se întemeiază pe reușita publicării operei sale în timpul vieții. Excepție fac două manuscrise teologice Procanon (1783) și Protopopadichia. Ultima este o lucrare redutabilă, finalizată și semnată la Reghin, în 1795, care trădează, în egală măsură, erudiție, spirit critic și uimitoare mobilitate intelectuală, ilustrând foarte bine epoca, străbătută de tensiunea opțiunii între fidelitatea față de tradiție și ispita catolicizării.

Formulările, structura ideatică a lucrării, precum și construcția discursului deconspiră atașamentul lui Petru Maior față de valorile Reformei catolice.

Din cele 74 de predici numerotate, organizate în trei părți inegale, noi am selectat 40 pe care le am considerat folositoare și relevante pentru cititorul zilelor noastre. Am păstrat organizarea inițială: partea 1 carea cuprind predichele de la Duminica Vameșului până la Duminica Tuturor Sfinților conținea 23 din care noi am ales 17 predici elaborate; partea 2 carea cuprind predichele de la duminica a doao săptămână după Rusalii, până la duminica a 32 după Rusalii reproducea 31 de predici ample, din care noi am selectat 13 texte și partea 3 carea cuprinde predichele Sărbătorilor preste tot anul ne oferea 20 de cuvântări concise, din care noi ne am oprit la 10.

Laura Stanciu