Despre sinucidere. Discurs asupra morţii liber alese

Dar zarurile n-au fost încă aruncate. Au mai rămas poate încă zece minute pe care şi le atribuie. Iar acestea s-ar putea dilata într-o eternitate înşelătoare. Ispita dulce a vieţii şi a logicii sale îl învăluie până în cea din urmă secundă pe cel care a optat deja pentru moartea liber aleasă. Tandreţea necrofilă manifestată faţă de corpul care se va tranforma în cadavru se poate converti cu uşurinţă în decizia salvatoare de a întrerupe actul, devenind astfel o gingăşie faţă de lume, de unde mai înainte era dezgust şi înclinaţie către moarte.
Ireversibilitatea absolută a timpului încă ar mai putea fi relativizată: azi la fel ca ieri şi ca alaltăieri, mâine la fel ca poimâine – inima ar bate în acelaşi ritm, o pulsaţie va fi înşelător de egală cu cealaltă, o trezire din somn ar părea aidoma celor trecute şi celor ce ar urma să vină în eternitate. Este trucul unui prestidigitator, a cărui îndemânare stupefiantă pare a realiza imposibilul în faţa ochilor noştri fixaţi imbecil.