Dezapartenență. Psihologia creației literare

De la misterul textului, care dezvăluie ceea ce scriitorul nu vrea (sau nu are cum) să știe, până la modul în care universurile ficționale create de scriitori le prescriu acestora viața ulterioară, de la definiția mimetică a literaturii ca reprezentare a lumii până la explorarea impactului modelator pe care literatura îl are asupra lumii, tăieturile operate de Sophie Képès în cărțile citite și recitite cu nedisimulată pasiune transcend curentele, școlile, generațiile sau specificul național. Pornind dinspre textele literare înspre concluziile teoretice, Képès descoperă argumente solide care îi permit să afirme că literatura este „un joc permanent de trecere a graniței dintre realitate și ficțiune, de vag, de amestec, de subversiune – pe scurt, de impur”. Impuritatea, această trăsătură esențială a ființei umane și a ficțiunii deopotrivă, constituie așadar una dintre temele centrale ale cercetării întreprinse de scriitoarea franceză și este și trăsătura definitorie a discursului practicat în Dezapartenență. - Carmen Mușat