Dezmembrati

„Dacă aș fi ajuns în Mexico DF cu câteva luni înainte, aș fi cunoscut-o cu siguranță pe Adriana Carrasco. Aș fi ascultat-o citind la Cenaclul Ojo de la UNAM (cu o voce bubuitoare care se auzea din curte), aș fi ascultat-o scandând în Plaza de la Constitución: ¡Des-mem-bra-dos!, strigătul de luptă scris cu roșu pe pancarte negre, aș fi văzut-o la expozițiile de fotografie din Coyoacán cu Maria Hirschpek, iubita ei. N-am apucat nici eu, n-a apucat nici ea, care a murit împușcată într-o noapte, cînd mergea să cumpere o sticlă cu lapte. Am apucat doar să-i citesc poemele cristaline din acest volum publicat după un sezon de 27 de ani în infern, care face arșice poezia bunelor intenții, a egoului gras, a stipendiilor naționale. Ca Rimbaud, ca Alejandra Pizarnik sau Clarice Lispector.” Simona Sora

„Prin poezia ei revoltată, Adriana Carrasco semnează Legiune, spulberă turma de porci și intră direct în realitatea zilelor noastre. E o poetă care nu poate să tacă și nu poate fi redusă la tăcere, chiar dacă a fost împușcată, o poetă care continuă să susțină cauza fiecăruia dintre noi, nemulțumiții acestei lumi.” Marin Mălaicu-Hondrari