Dialog cu omul

...Mancam si supravietuim la propriu din boabele de grau pe care Dumnezeu ni le da inca, din mila Sa. Mancam si supravietuim la figurat din BOBUL de GRAU pus in miezul intunericului lumii noastre - Isus CHRISTOS, MANTUITORUL - care face rodire pentru vesnicie.
La zi. Devastam de roadele lui, POMUL CUNOSTINTEI. Duke. Ba nu, amar. Ochii parca ni se deschid, dar pentru a vedea grozavii. lesim parca din puscarie pentru a ne da seama ca suntem in una mai mare si mai zavorata. Au cazut zidurile Bastiliei. Nu, n-au cazut spre eliberare, ci doar s-au mutat mai incolo, largind-o, dar cu ziduri si mai intarite. Electronii nu pn cont de noi. Galaxiile ne ignora. ln puscarie prin intennet. Bastilizare prin tehnica. Destepti impotriva noastra. Ultimii urmasi, experimentam aceeasi stare de euforie tragica a primilor nostri parinfi care au uitat de POMUL VIETII si s-au indreptat spre POMUL CUNOSTINTEI. Ultima ORBIRE a «deschiderii ochilor» promisa de Satana in Parandis... De-atata stiere nu stim stiinta BOBULUI de GRAU. II dam la o parte de pe lentilele telescopului si microscopului ca sa vedem mai «clar». II suflam jos ca pe un fir de praf de pe remote-ul televizorului si soricelui internetului, ca pe ceva ce ar putea sa ne incurce tehnica asa de evoluata.
Aceasta este realitatea de azi. Cea de maine..? - Autorul