Didascalicon

Lectura Didascaliconului pune cititorul în fața unei spectaculoase experiențe spirituale: întemeierea teologiei ca știință hermeneutică în secolul al XII-lea și o nouă concepție asupra sensului culturii filosofice și teologice, asupra tradiției și autorității. Spiritualismul augustinian și neoplatonismul filtrat prin Macrobius se alătură inteligenței vii și stilului scânteietor al operei marelui victorin. Tratatul anunță un sistem al științelor, o teorie a învățării și o filosofie a istoriei, Hugo de Saint-Victor fiind convins de puterea formei inteligibile a logosului divin de a găzdui materia creației.