Dimineata poetilor

O carte (atribute rare in critica!) luminoasa, calda, solara, am spune «sudica», scrisa cu placere, cu pofta – fara indoiala una din cele mai frumoase carti aparute la noi de la Istoria literaturii romane a lui G. Calinescu. Dimineata poetilor imi confirma o convingere pe care o nutresc de mai multa vreme cu privire la faptul ca la noi critica a fost si este intr-un mod deosebit complementara literaturii. (Valeriu Cristea)

Recitita la mai bine de trei decenii de la aparitie, cartea lui Eugen Simion ramane exemplara prin capacitatea de a transforma aceasta experienta singulara (in urma careia temele operelor au devenit Tema criticului) intr-o experienta a literaturii romane, ale carei inceputuri arata altfel – si a criticii romanesti, fortate sa-si reevalueze grilele de interpretare. In loc sa nasca monstri de inadecvare, intalnirea improbabila dintre un subiect vechi si un instrumentar nou a devenit, cu Dimineata poetilor, un reper de mobilitate si de probitate interpretativa. (Alex. Goldis)