Dmitri: genul cinic

„Hai sa stabilim un ax: sa zicem ca intr-o parte, cea a inimii, ar fi domeniul estetic in care inghesuim faptele si istoriile noastre. In partea cealalta, a actiunii, a fortei, ar fi domeniul etic. Ce face Dmitri Miticov este sa puna in centru Obiectul (iubire, frica, automatisme, limbaj, locuri comune, viata) si sa-l plimbe intre cele doua, creind iluzia apartenentei la fiecare dintre ele, pentru ca in final sa creeze o noua perspectiva – cea a cinismului, care rastoarna toate aparentele. Un spatiu de unde au fost izgonite metafora, ipocrizia, poetizarea fortata. Iti trebuie curaj pentru asta, ca sa nu mai vorbim de talent, mai ales ca acest nou unghi nu e deloc lipsit de lirism. Este o perspectiva kierkegaardiana, din care a disparut insa stadiul religiosului.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)